Poezie
Poveste
1 min lectură·
Mediu
Madi, vânătă rAnă.
Zidind călcâiul desprins secular din umbra fugii, zidirea haotic între rănile oarbe a mâinii nemărginit sfârtecată de închinări.
Madi, călcâiul îl vinde la tribul ielelor ce-și ling sângele din tălpi, despletind zvâcnirea umedă.
Se punte Madi între geme de focul înălțimii curbânde.
Desfrâu de răni abisale în sabia spinilor pelerini.
Pas de risipire din cenușă în cenușă la pleoapa se dezbracă sub cărările vin mușcă.
Împărăteasa Madi se Împăratul.
Răni templul Madi din jertfa din șarpe.
Madi, zboR ană.
003.398
0
