Poezie
Mimesis 13
1 min lectură·
Mediu
Îmi atârnă copacul de ochiul târfei.
Mă tâmplă venând un albastru.Peste toate, sânge.
Toți copacii și toate târfele au ochi singular?
Se utopesc între buze semințele.Buza copacului târf
întreabă de mamă.
Mă încumet să toamnă.
Copacul acesta stă-n două degete-n ochiul acesta.
Îngălbenirea aceasta stă-n ochirea aceasta.
Toamna semnul e nud.
Se arboresc pădurencele.
024.018
0
Despre aceasta lucrare
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 54
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 10
- Actualizat
Cum sa citezi
Roxana Gabriela Braniste. “Mimesis 13.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roxana-gabriela-braniste/poezie/74771/mimesis-13Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DTDistincție acordată
DTdan tristian✓asta da reconstructie linvistica:)). usor exagerata dar plina de idei, cand copilaresti, cand imbatranite.
0
AJPoezia ta imi aminteste de necuvintele lui Nichita sau- cum ma tot bate la cap profa\' de romana- acea stare semantica dinaintea conventiei.
E interesant, genial si se accepta un asemenea non-limbaj.
E interesant, genial si se accepta un asemenea non-limbaj.
0