mimesis 8

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De apa jumătate copac peste talpa nămiezii când peștii dorm părul tău de nisip.

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De pot să te cast printre degete.Ochiul, lut trmurător,atât de al tău,te-a făcut de vânt pe umăr.

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De irișii s-au înverzit de miros de iarbă în Egipt fluierul piciorului adună pașii în jurul gleznei.

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De Tăcânda rupe iluzia în miez de nucă,în umbre de zâmbet ,în strigăte.

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De așteptam căderea amurgului într-o așa dimensiune cu dor de vrut să mint vederea la forma închipuirii.

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De timpul morții tale desparte luminile pentru a trece cu târziul în degetul mic.

E că nimic nu moare în mine mai mult ca ochiul acesta.

De pășită mă+ntorc cerșind carne, lacrima de piatră ascute ecoul de ochiul acesta.