Rosu Alexandru

mâinile sunt praștia, marile orașe se îneacă în propria lor lipsă de miracol, undeva cerul
e zdrobit și din carnea lui ne înfruptăm cu toții.

E un text circular, care se incheie in palma dar si in viata. Ai reusit sa inchegi intr-o poezie mica un sens al existentei, acela de a strapunge limitele, de a se contopi cu totul, iar acel tot nu poate fi cuprins ci doar sugerat. Poezia ta mai mult sugereaza decat descrie, mai mult schiteaza decat poiecteaza.

E o poezie care mi-a oferit cinci minute de ceva.

ce pot spune ?
e cea mai buna poezie pe care ai scris-o...
e probabil o incununare a starii tale