Poezie

Despre Diana și el...

1 min lectură·23 februarie 2007

Mediu

Sub acele ramuri o sprintenă fecioară își hăituia prada.

Și iată cum a început:

\"Sunt Narcis...

Era zenit și el m-a îndemnat să rătăcesc

prin unde... nu m-a oprit.

Erau urme peste tot, adânci și nervoase

gata să te sufoce... plângeau.

Sunt sigur că plângeau!

S-a revărsat în mine... atunci... un râu de tristețe.

Am furat lacrimile și le-am dus,

și le-am așezat în lăcașul zeilor.\"

Lupul e ucis. Căprioarele alungate.

Peștii redeveneau pești.

Un punct... același punct îți strivea

un gând... același gând judeca

o privire, un fior... ești amăgit.

\"Sunt Narcis...

Eram... ascuns în apă... iubit de lună...

Și-am început să cred că el era aici... sunt sigur.\"

Foșnea cărarea...

sub pasul ei și nu-și rătăcea

privirea prin crânguri adormite...

sau poate speriate de arcul ce doboară

fugeau un lup înfometat și câteva pietre aurite.

Același zgomot:

\"Sunt Narcis...

Și fug adulmecând mirarea... nu știu

că sunt urmărit.

Aceleași urme... acum doar iluzii

străbat scutul încă adormit.\"

Sub acele ramuri o sprintenă fecioară își mai hăituia prada.

001.492

Roschita Ioan. “Despre Diana și el....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roschita-ioan/poezie/233457/despre-diana-si-el

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.