avea gălbenuș de ou pe bărbie
vorbea încet
deșira frumusețea brutală a nebuniei
controlate
ca pe o femeie albastră cu sandale zvelte
alegând
salteaua de cărți
podul de pe care ești liber să
vocea ta
insistă să-mi aleg, să mă uit, să probez
femeile astea
ceva, orice, totul
știi spectacolul, se tot perindă șiruri nesfârșite
de femei
subțiri ca vântul
brune, roșcate, frumoase,