Poezie
Lumânare de seu
-prostie serioasă-
1 min lectură·
Mediu
Și-ai mei munți “duhovnici au intrat în ceață”
L-a surprins tăcerea pe-un cal călător
Þapii plâng că podul e din varză creață
Și că lupu-și dorește un alt abator.
Diseară e bal și “trăsura-i la scară”
Vizitiul în cort împletește seringi
Te rog frate, pentru-a multipla oară.
Fi mai tandru când în groapă mă-npingi.
Am avut păduchi, zic, acum am râie
Renegat mă scarpin în suflet și plâng
În loc de prieteni, mi-am luat o momâie
Măcar nu râde când coastele-mi frâng.
Stau singur la ușa cortului, Doamne
Mă cheamă Iov, și mi-e tot mai greu
“Nu voi sicriu bogat”; doar două lemne
Să-mi apăr de vifor lumânarea de seu.
002.151
0