Redefinirea tăcerii...

OI FI
Caut tăcerea s-o sparg,
dar se-ndoaie.
Și dau iar cu capul
uitatului prag,
făcând-o de oaie.
Oi face o turmă
-ntr-o viață de om,
lovitele praguri…
și mâna oi da-o
cu creanga de pom,
din curtea cu garduri…
Cu prietenie de suflet,
Marcel Cepoi

Căciula mototolită și strânsă la piept,
Mai poartă în ea, tăceri de-nțelept...

Îți mulțumesc (și te iert) că mi-ai spart singurătatea.
Și-ți mulțumesc de așchia de tăcere lăsată-n căciula uitată în pragul pieptului.

Am s-o port până mai treci pe-aici.

Cu plecăciune.