Roman Munteanu

Cojocul meu se aseamănă cu vântul Iar al tău cu o felie din discul solar Tu mă programezi să ling zidurile Și să îmi sparg capul în copaci Caut nămol să am cu ce să mă învelesc Iar mâine voi

Pleoapele sunt bucăți grele de plumb... O nouă porție de morminte trece din seringă în venă... Coridoarele devin mai lungi pe zi ce trece podeaua miroase a urme albe... Mă rotesc planetă

Te-am pierdut cu 50 de respirații în urmă, simțind cum te contopești cu materia din plămâni... Deocamdată sunt sclavul propriilor mele pleoape, pentru că am mâini prea scurte și nu le pot

Am închis ușile refugiate în degete și m-am îndreptat spre zidul opus... Ți-ai cusut privirea de geam te-ai vândut marionetă propriei tale furtuni... Melodia va lua forma unui

Răspunsuri goale găsite prin umbre de uitări dulci s-au culcat perne pentru pașii născuți în furtună... Pământul răpus de tălpi-lăcuste sub care focul se strânge-n scânteie iar piatra se

milioanele de tresăriri ale mușchiului cardiac s-au dovedit a fi goale pe dinăuntru pentru că au fost pictate cu o pensulă zidită din cărămizi de căutare vântul și focul mi-au invadat bolta și

somnul cucerește încă un cer sunt refugiat în căldura emisă de privirile tale aerul trece furtună prin trupul nostru mâine vom fi două urme de foc încrustate în dinții ghețarului...

Urme de asfalt pe tălpi zăpadă adormită sub pleoape astăzi strigătele sunt dictate de tăcere... Umbre topite fum în îmbrățișări lumina mănâncă din ce în ce mai mulți pereți simt mirosul

Azi mi s-a mai deschis un ochi și lumina a năvălit mai nebună în plămâni cum iese un metrou din tunel. Are cineva vreun cuțit? să tai fereastra ce ma calcă pe gât ca pe un câine de pe

\"Bine ai venit în mormânt!\" îmi spun umbrele privirilor îndreptate în jos. \"Þi-am plantat picioarele printre creierele noastre. Astăzi, vom mânca o porție înjumătățită de soare; îți

Astăzi noi doi am mai îmbătrânit cu o moarte ți-am îmbrățișat între degete mâna cenușă mi-ai plâns în săruturi ochii ceață cărările vechi îngropate în pași noi...

Completez maratonul așteptării trezindu-mă în apogeul luptei dintre dumnezeul ce poartă cel mai simplu nume eu și cosmosul acru ce guvernează borcanele de tăcere marinată arbitrul

Internetul e mort Geamul de afară e mort Picioarele mele sunt moarte Ochelarii străini sunt morți Orice prost este mort Și orice deștept până la urmă e mort Frunza și iarba sunt moarte Ochiul

Oamenii-valuri Privesc ceasuri-valuri Se încurcă în pașii-valuri Se grăbesc în mulțimile valuri Oamenii-valuri Scot țipete-valuri În litere-valuri Oamenii-valuri Locuiesc în

Sunt în căutarea cetăților risipite De sub unghii Am abonament la un cer alb-negru Pe care îl citesc sub cafeaua Ce zace la mine prin buzunare Nu pot ieși definitiv De sub radarul

Vreau mai mult foc Și mai multe cuțite Și mai mulți ghimpi Și mai mulți șerpi La mine în cadă, Pentru a potoli setea Ce îmi guvernează venele Zgâriate, pe dinăuntru, De sângele amestecat Cu