Legenda lui Narcis

"Alchimistul luă o carte pe care o adusese cineva din caravană.Tomul era fără coper- tă, dar reuși să-i identifice autorul: Oscar Wilde.În timp ce-i răsfoia paginile, găsi o poveste despre Narcis. Alchimistul cunoștea legenda lui Narcis, frumosul băiat care-și contempla zilnic propria frumusețe într-un lac. Era atât de fascinat de el însuși, că într-o bună zi a căzut în lac și a murit înecat.În locul a- cela, a apărut o floare care s-a numit narcisă. Dar nu așa își încheie Oscar Wilde poves- tirea. El spune că atunci când a murit Nar cis, au venit naiadele- zeițele izvoare- lor și ale pădurii- și au văzut lacul transformat dintr-unul cu apă dulce, într-un ulcior cu lacrimi sărate. -De ce plângi? au întrebat naiadele. -Plâng pentru Narcis, răspunde lacul. -Ah, nu-i de mirare că plângi pentru Nar-cis, continuară ele. La urma urmelor, deși noi am alergat mereu după el prin pădure, tu erai singurul care puteai să-i fi con- templat de aproape frumusețea. -Dar Narcis era frumos? întrebă lacul. -Cine altul poate ști mai bine decât tine? răspunseră, surprinse, naiadele. La urma urmelor, doar pe marginile tale se apleca el în fiecare zi. Lacul rămase tăcut o vreme. Într-un târziu, zise: -îl plâng pe Narcis, dar niciodată n-am știut că el era frumos.Îl plâng pe Narcis pentru că de fiecare dată când se apleca deasupra apelor mele, eu puteam să văd re- flectată, în fundul ochilor lui, propria-mi frumusețe. "Ce povestire frumoasă", spuse Alchimistul". Paulo Coelho, prolog la cartea Alchimistul. Un material cu drept autor.