Poezie
Am părul alb
1 min lectură·
Mediu
Am părul alb spoit cu dibăcie
pastel și seară,
cărare colorată,straturi gri
de dor,
o limpede cerneală.
cu hainele trecute-n toamnă, zbor,
a ei culoare ruginie,
dând anilor binețe
ning pastel-
în deal, eram viţă de vie.
mai trec la pas,dar mă cobor ca via,
în faţa curţii latră câini de pază
ei amăgesc vecini că's doi-
e zi de joi,
e mare zi cu târg
şi e obor -mulți vin la ţară,
cu haine vechi şi haine noi
dar nici că-mi sunt povară,
în cimitir, mereu e joi
și nu se dă pomană.
când vii la târg,
să dai de veste, lasă dor,
iar dacă cimitiru-ţi pare gol
și-i zi de joi, ori de plecare acasă,
din colţul casei părăsite smulge drug
de lemn,
dă formă crucii dacă-i roasă-
fă fum mai mult în vie,
tămâia cerului să bată'n toacă
și dacă'n vie latră câinii,
tu, las-o să se coacă.
011.246
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Roman Liviu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 31
- Actualizat
Cum sa citezi
Roman Liviu. “Am părul alb.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-liviu/poezie/14158121/am-parul-albComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
BGBGBogdan Geana✓Nu cumva "cum mi-e parul"?
0