Poezie

Pomana

Poezie

1 min lectură·26 ianuarie 2021

Mediu

Pomana

Sunt de-o formã ciudată

mã simt un creion prost ascuţit

cãzut pe pământ putred

lângâ mine, un preot îndrãzneţ

dar plin de dispreţ

mã lasã aproape de-o călimară

sã-i scriu cu cernealã

povestea din curtea pietruitã

cu turtã dulce,

s-o scriu pe o foaie de ceară

fãrã pãcat şi multã zăbavă.

e o recomandare, îmi spune

ia aer proaspãt, cu porţia

exact cât e raţia

filă de căpãtâii,sã o scrii

cu mãnuşi azurii ,

vruta-i sã ai un sânge albastru,

şi flori pe aleei?

Ordin, complice? ragaz cer îndatã

legat chiar de-aş fi

mä ascut încã odatã,

şi scriu, tuş în calimarã,pânã în searã,

ce lume ciudată,foaie de ceară,

of tată, of tată,

turta dulce fã-o pomanã.

00672

Roman Liviu. “Pomana.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/roman-liviu/poezie/14153040/pomana

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.