Poezie

Fericirea

efemeritatea fericirii

1 min lectură·9 august 2009

Mediu

Cândva, demult,

într-un tumult,

de început

necunoscut,

a răsărit

și a-nflorit,

un fir firav,

stingher, gângav.

Era un mugur,

mic și singur,

din macul roș,

plin de reproș,

că, floarea lui,

a-nsemnului

de dor și-amor,

dispare-n zori,

rouă pe flori.

A înțeles

că, ce-i \"ales\"

din ce-i frumos,

bob voluptos,

din iubire,

fericire,

e-o clipă, doar,

cu preț de \"dar\"

venit din cer,

dar, efemer.

022.591

Rodica Plamada. “Fericirea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-plamada/poezie/13900807/fericirea

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

***
am citit cu placere. simplu, curat, frumos, ca un des/cantec.

Mă motivează și mă onorează \"semnul\" dumneavoastră.
Vă mulțumesc,
Rodica