Domnule Ciupariu, Eu pot darui

In primul moment dupa ce am citit articolul mi-a venit sa rad, apoi m-am enervat, am fumat o tigara si am uitat ce a spus acel domn. Poate n-am uitat chiar tot, dar promit ca dupa ce termin de scris aici memoria imi va fi stearsa. Nu merita sa ne intristam, sau sa ne enervam, este parerea unui simplu om, despre care, eu nu stiu cat este de avizat sa si-o exprime. Oricum, nici macar nu a avut suficienta rabdare sa vada ca exista doua categorii: poeti consacrati si bobocei, ca site-ul incearca sa faca si cultura nu numai sa promoveze noua poezie (sau incercari de poezie). Poate asta se datoreaza faptului ca noi facem acest lucru din pasiune iar dumnealui pe bani, probabil nu poate intelege. Nimeni nu spune ca toate lucrarile sunt geniale, dar aceasta incercare ad-hoc de a face poezie ar fi trebuit sa o observe si sa o aprecieze domnul respectiv. Este placerea de a darui, de a impartasi un sentiment cu altii, dar, din pacate nu toti inteleg si percep aceasta bucurie, iar daca ei nu o inteleg, nu exista. Nu are rost sa-mi ocup timpul cu parerile lui, eu cel putin voi continua sa daruiesc si ma bucur cand ceea ce dau este impartasit.