Rodica Ioana Bocioaca

As vrea sa te iubesc fara amintiri, atunci cand vom deveni banali sa ne privim ca pentru primul ochi.

Dupa inca de 7 ori 7 cam... 666 de zile dupa ce a invatat bine cuvintele omul s-a crezut Dumnezeu si a vrut sa construiasca Om. A luat o palma de lut cu radacini cu tot, o lacrima de rau cu

Iubirea mea incepe cu \"a fost\" pentru ca exista ascuns, nenascut un alt timp in care trebuia s-o traiesc, cand tu erai arbore iar eu falfaire in zbor. Sentimentul tau se prelungeste spre

Lacrima Baraganului se trezeste in ochiul calului injugat. El nu urca, nu coboara nu-si arata puterea si zborul are doar desert in priviri si mersul robului fara stapan. Viseaza la copaci dand

In primul moment dupa ce am citit articolul mi-a venit sa rad, apoi m-am enervat, am fumat o tigara si am uitat ce a spus acel domn. Poate n-am uitat chiar tot, dar promit ca dupa ce termin de scris

Sunt un condamndat la moarte nu am ucis, nu am mancat nu am lins nici macar un om. Si totusi, m-au parasit toti prietenii toate lucrurile chiar si pamantul se da la o parte sub pasii mei.

Mi-am luat stiloul in mana si l-am certat: "-De cand nu ai mai scuipat cuvinte?" Apoi, am maturat praful de pe caiet intrebandu-l: "-De ce nu ai mai inghitit nimic?" M-a luat ingerul de umeri

Tacerea ierbii musca din mine ca trei puncte de suspensie intr-o pagina alba. Stau pe spatele sarpelui muscand marul si nasc primul sunet. Apoi, nu ma mai satur, musc cerul cu nori de

Mi-am lasat un sentiment alaturi de tine din nou ma sprijin numai de cuvinte. Legat la ochi alergai dupa pasari uitand sufletul meu care, te tragea firav de maneca pantalonilor. Ai prins

Orele mor peste trupul tau prea departe de secundele din mine, aripi de vulturi ucise prin teava cuvintelor. Topind pleopele surasului in cazanul suferintelor pot numara timpul frunzelor

Auzi icrele cum se crapa? Apa isi naste ideile In curand le vei vedea zbatandu-se in farfuria ta fara sa le intelegi. Contureaza oul cu raza privirii tale Ii simti pulsul? nu fii nedumerit

Pasarile sunt ideile aerului despre lumina. Copacii sunt poezia cunoasterii nascuta din pamant. Sarmanul om este inventia timpului pentru a se masura cu el insusi.

Cand ti-ai aprins pantofii ai ars de dorinta de a ma escalada sau te-ai gandit doar la strazi? Eu te-am zarit atunci luminand dar steaua mea era arsa demult si de aceea m-am ascuns intr-o

Este prea multa culoare in jurul meu si asta imi impiedica privirea sa mai inventeze pasari. Pietrele chiar, sunt atat de colorate incat nu le mai pot vedea absolute. Este prea multa

Singura privind un crocodil... El deschide gura sa-mi spuna secretul pasarilor printre dinti. Eu dansez mintindu-l ca, pantofii mei nu sunt din piele de crocodil.

Din foame de adevar ieri am mancat nisip iar azi in zori m-am nascut clepsidra pe marginea ferestrei tale.

Sufletul zboara ireal de la un sentiment la alt sentiment inflorind curios si ideal aproape constient. Gandurile se scurg singure de pe un rand pe celalalt rand semanand cu un

S-a prabusit prin mine lacrima timpului prezent tragandu-si seva dintr-un timp trecut prea usor. Sugrum cu incrancenare timpul viitor pentru ca nu stiu daca prezenta mea prin el nu coloreaza

Mi-am stors sufletul intr-un pumn de idei pe care le-ai baut dintr-o privire. Apoi, mi-ai intors palmele goale: "-Iata-ti libertatea!"

Mi s-au frant aripile inainte de a sti sa zbor. Atunci, am invatat inotul prin mal.

Femei goale energii pierdute fara rost intr-o noapte de greata. Vin vin uitand femei usoare femei uitate dragoste chioara pentru un ban fals. Femei goale cu sanii lasati de

O stare ciudata de colivie ma inconjoara cu imaginea ei, pereti invizibili care-mi rapesc Viul condamnandu-ma la un cerc inchis. Lipsa de aer, lipsa de foame, timp aruncat pe fereastra ca un