Poezie

Vânt de toamnă

Octombrie 2002

1 min lectură·18 iunie 2004

Mediu

Bate vântu-n frunze pale iar,

parcă vrea destinul să le smulgă,

să le lase să viseze în zadar

c-au să zboare-n toamna cea mai lungă.

Le răpește vântul de pe ram

și le amăgește cu-o plutire,

ele cad apoi și mor în van,

cu pământul negru se confundă.

Bate vântu-n frunze murmurând

vorbe dulci și șoapte-nfiorate,

ele le primesc și, tremurând,

se grăbesc spre soarta ce le-așteaptă.

Triste umbre ce plutesc de-un vis,

amintind de hainele de gală

ce au fost odată-acolo sus,

sunt apoi doar preșul de afară.

Verzi și pline-odată de extaz

nu se mulțumesc nicicând cu ramul,

și îl părăsesc cu-n magic vânt

ce le pierde-n urmă cu amarul.

Amintiri ce pică trist din rai,

îngeri încercând să fugă-afară,

își topesc destinul în noroi

și se pierd în ce a fost visare...

002.354

Rodica Cazacu Ghigeanu. “Vânt de toamnă.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/rodica-cazacu-ghigeanu/poezie/77061/vant-de-toamna

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.