Poezie
Transformare
1 min lectură·
Mediu
Voi pune la ferestrele casei mele mușcate
când inima mea va înceta a mai bate
amintirea întâiului zbor.
(n-am sa mor…)
Voi agăța în copaci șuvițe de ploaie
când privirea ochilor va uita să adoarmă
amintirile reci si urâte.
(n-am să orbesc…)
Voi pune pe umerii goi de speranțe straie
ce vor uita să-i îndoaie
când suferințele vor apăsa grele.
(n-am sa plâng…)
Voi reinventa numerele primelor tăceri
când voi înțelege că nu mai vrei să speri
și voi veni cu zâmbetul dimineții la tine.
(n-am să te uit…)
Privește-mă bine,
n-am să mai fiu ce sunt acum,
voi găsi rătăcirea altui drum
pe care-am să merg căutând mai departe.
(poate undeva dincolo de toate…)
002.627
0