Rodean Stefan-Cornel

Câteva scurte păreri:
1. Poanta pare bună, bazându-se pe paradoxul că un creștin ar fi de acord cu teoria evoluționistă.
2. Ritmul și măsura (iambic, cu patru picioare și jumătate, la fircare vers) sunt foarte bune.
3. Epigrama este o jignire clară la adresa unei persoane. Nu că acea persoană s-ar găsi în topul simpatiilor mele, dar nu este corect să se procedeze așa.
4. Cuvintele \"carte\" și \"dreptate\" nu rimează, pentru simplul motiv că terminația \"arte\" nu este identică cu \"ate\"; condiția minimă pentru ca două cuvinte să rimeze este ca terminațiile acestora să fie identice, începând cu ultima silabă accentuată.
Prin acest comentariu, răspund, într-un fel și colegului Dan Norea, care-mi recomanda să dau exemple de pe site, alături de notele de studiu postate la \"Învățăm împreună\", apropo de comentariul meu \"Două bătăi strică...\"
În rest, toate cele bune!
Cu aceeași simpatie,
Cornel Rodean

Dane, multumesc pentru completări, sugestii și încurajări!
Privitor la \"exemple și contraexemple\" luate de pe site, nu cred că este corect ca în pagina mea, în textele postate de mine, să fac aprecieri despre creațiile altora. Oricum, în foarte multe cazuri, eu îmi spun părerea asupra textelor respective, acolo unde sunt ele postate și de cele mai multe ori încerc și o scurtă justificare teoretică.

P.S. În legătură cu \"c-o\", recunosc, nu se folosește niciodată pentru \"ce o\", dar, exceptând acest exemplu, problema pe care am ridicat-o la punctul 2 din comentariul de la ora 13.30 rămâne (adică, din \"c-o\" se poate înțelege atât \"cu o\" cât și \"că o\")

Bine că am rămas pe net, ca să răspund pe loc:
1. Dane, spui că niciodată nu se folosește \"c-o\" cu sensul de \"că o\"? Îți spun că te-ai grăbit și sunt convins \"c-o\" să întâlnești nenumărate exemple (uite că deja, unul ți-am dat eu!)
2. La întrebarea ta, cum este corect \"c-un\", sau \"cu-n\", răspund tot acum, făcând apel la cartea unui profesor universitar, doctor în asemenea probleme. Citez din \"Gânduri între 4 rânduri\", Editura PRINTEURO, Ploiești, 2008, semnată de Elis Râpeanu. Iată ce scrie în această carte la pagina 26:
\"Ceea ce ne-a atras atenția este o greșeală de ortografie destul de răspândită: scrierea \"cu-n\" în loc de \"c-un\"..............
.....din legătura dintre \"cu\" și \"un\", elementul important este \"un\", nu prepoziția \"cu\", deci \"un\" rămâne întreg, se reduce \"u\" de la \"cu\": \"c-un\". La fel, \"pentr-un\" (nu \"pentru-n\").\"
În concluzie, este corect \"c-un\".
Cu aceeași considerație,
Cornel Rodean

În opinia mea, excelentă idee, foarte inspirate titlul și subtitlul, foarte bună legătura cu Eminescu, foarte de efect, trecerea de la problemele atât de grave abordate de Poetul Național și de la problema (cu experimentul) atât de dezbătută acum, la poanta din versul patru al epigramei.
Epigrama are poanta bună, jocul de cuvinte și dublul înțeles (Mare Neagră, ca întindere de apă, cu care ne învecinăm și o gaură \"Mare Neagră\") fiind folosite cu măiestrie.
Ritmul și măsura sunt fără de cusur, limbajul este corect, clar și concis, ca la o epigramă bună. Din partea mea, care citesc atent cât mai multe producții de acest gen, încercând să-mi exemplific ceea ce studiez ca începător, felicitări sincere pentru elementele arătate mai sus!
Totuși, am două obiecții:
1. În mod evident, \"înțeleagă\" nu rimează cu \"neagră\"; \"înțeleagă\" rimează cu \"leagă\", \"fefeleagă\", \"aleagă\" ș.a.m.d.(pentru rimă \"bogată\") și cu orice cuvânt terminat în \"agă\" (pentru rimă \"simplă\"), dar \"neagră\" are un \"r\" în plus la finalul său; \"neagră\" ar rima, spre exemplu cu \"pelagră\". A pune să rimeze \"înțeleagă\" cu \"neagră\", care sună cam la fel, dar nu au terminații identice (și eu m-am păcălit o dată cu aceste cuvinte), este o \"asonanță\", acceptată de poetică doar la poezii și cântece populare (mai nou, și pe la textele de muzică ușoară).
2. Am citit undeva că, nu este bine să folosim formula \"c-o\", pentru că ar da naștere la confuzii (se poate înțelege \"că o\", \"ce o\", \"cu o\"); deci, în cazul epigramei de față, mai corect ar fi fost \"cu-o\", iar ritmul și măsura rămân la fel de bune.
Vă aștept și pe dumneavoastră, la dezbateri, asupra notelor de studiu intitulate \"Învățăm împreună\", postate de mine la \"Personale\".
Cu cea mai mare simpatie,
Cornel Rodean

Foarte interesantă ideea poantelor din toate cele trei \"pilule\", iar realizarea, și în opinia mea este, într-adevăr, aproape perfectă! Domnule Rotaru, eu cred că \"aveți ureche\" bună și nu trebuie să fiți urecheat, ci din contră. Încerc, pe scurt, să justific de ce urechea v-a spus că \"ceva nu este în regulă cu ritmul din versul trei\" al celei de a treia epigrame.
Toate cele trei catrene au fost realizate în ritm iambic. Acest tip de ritm se realizează prin alternanța regulată a unor picioare, denumite \"iambi\", formate din două silabe, din care prima este neaccentuată, iar a doua accentuată. Rezultă, deci, că pentru a \"rămâne în ritm\", trebuie să citim versul amintit accentuînd la cuvântul \"După\" a doua silabă, ceea ce este nefiresc. Soluția dumneavoastră, domnule Rotaru mi se pare cea mai inspirată pentru a corecta această mică problemă. Iar, dacă vreți să ne reamintim împreună și câteva aspecte teoretice despre regulile prozodiei, dar și alte probleme, intrați pe pagina mea, că am postat unele note de studiu intitulate \"Învățăm împreună\"; episodul următor va fi tocmai despre ritm.
Felicitări, domnule Gârda, pentru idee și pentru realizare!
Cu simpatie, Cornel Rodean

Maestre Diviza,
Eu speram ca aceste texte să fie citite și comentate în primul rând de începători, ca mine, că de aceea le-am intitulat \"Învățăm împreună\", dar, acum, văzând că ele sunt parcurse și de profesioniști ai scrisului, \"cu studii de specialitate\" și cu \"diplome la mână\", ca domnia ta, chiar că am emoții mari. Mulțumesc pentru bunăvoință și sper că episoadele următoare, pe teme de prozodie, vor avea mai mare căutare.
Cu aceeași simpatie,
Cornel Rodean

Domnule Ghiță, am explicat în episodul întâi (Argument) și în \"Notă\", la începutul acestui episod, de ce aceste texte sunt \"personale\".
Pe de altă parte, am citit undeva că nu oricine poate posta la \"Tehnică literară\", așa cum nu oricine poate propune concursuri și alte asemenea chestiuni care sunt legate de nivelul de acces.
Mulțumesc pentru interes!
Cornel Rodean

Chestia cu \"poliția de prozodie\" a fost o glumă (chiar nu v-ați prins?), într-un catren umoristic, pornind de la o problemă serioasă, cu scopul de a sensibiliza colegii asupra acestei probleme. Și, se pare că scopul a fost atins...
Vă aștept, deci, să \"învățăm împreună\", episodul al doilea este postat deja!
Cu prietenie,
Cornel Rodean

Dane, o să vedem că, pe undeva și fondul este măsurabil.
Privind \"simetria conceptuală\", ar fi o variantă să postez un material separat, dar nu cred că interesează pe mulți, așa că răspund pe loc. Totul pleacă de la deosebirea esențială dintre poezie și celelalte arte, din perspectiva esteticii. Adică, pe când celelalte pot reprezenta frumosul pe cale direct intuitivă, poezia ni se adresează printr-o prealabilă înțelegere a cuvântului. Aristotel spunea că imitarea, adică reproducerea înfățișării lucrurilor ne prilejuiește o anumită plăcere, chiar dacă lucrurile respective nu sunt neaparat frumoase și el definea arta ca pe o imitație. Imitație ar fi pictura că reproduce culori, sculptura, că reproduce forme, dansul că reproduce mișcări, muzica pentru că reproduce sunete ș.a.m.d. Într-o formulă generală, această imitație, sau repetarea unor impresii, care nu este întotdeauna datorită intenției unui artist, se numește simetrie. Dar simetria nu apare doar în forme senzoriale, ci și prin asociere de idei, folosind cuvinte și exprimări figurate, metaforice. Deci, poetul realizează simetria cu intenție, folosind cuvinte și concepte; de aceea, pe scurt, în poetică se vorbește de simetrie conceptuală.
Doamnă Tirenescu, mulțumesc pentru încurajări!

Îmi pare rău că, probabil din cauza nivelului de acces scăzut al meu, sistemul de aranjare în pagină (cu alineate și cu \"liniuțe mai din interior\") nu s-a menținut la postare, dar sper totuși să se înțeleagă subordonarea ideilor. În episoadele următoare voi folosi alte modalități pentru a ilustra grafic sfera de cuprinderea a conceptelor și nivelurile de subordonare.

Domnule Ilin, mi-a plăcut catrenul dumneavoastră, mi se pare foarte inspirat și la temă și perfect realizat, dar nu îi mai dau nicio replică rimată. Vă mulțumesc pentru încurajări, vă spun și dumneavoastră că nu voi ține un \"curs scurt\" de prozodie dar, la sugestiile unor colegi, voi posta niște note de studiu, personale, în ideea că ele vor folosi și altor începători, care vor putea învăța odată cu mine.
Vă mulțumesc pentru atenția pe care mi-o acordați,
Cu respect,
Cornel Rodean

Domnule Olariu, nu se putea ca un epigramist atât de valoros să nu-și dovedească simțul umorului, inteligența, și calitățile de moralizator și în altfel de texte, deci, nu mă surprinde faptul că am citit această savuroasă \"SeFeGramă\" semnată de dumneavoastră. La început, am crezut că este ceva gen \"Jurnalul lui Tetelu\" din \"Academia Cațavencu\", dar imediat mi-am dat seama că trebuie să fie altceva, mult mai profund, cu o poantă (morală), pe care, vă mărturisesc, nu am intuit-o pe parcurs, am aflat-o doar la sfârșit, ceea ce, în opinia mea, dă și mai multă valoare textului.
Să sperăm că și antologia de epigramă de care vă ocupați este \"în grafic\" (sau nu mai este?).
Cu respect,
Cornel Rodean

Dane, păi vezi de ce nu pot renunța la \"măsurile de precauție\"? Iulian Bașoldea vorbește de \"elevi\" și \"cursuri\", deși eu am spus că nu voi ține lecții, Nelu Jorz folosește cuvântul \"prolegomene\", specific operelor științifice, deși eu am declarat că nu mi-am propus ca textele mele să aibă caracter științific...
Cât privește ordinea temelor, față de cum mi-am propus să tratez aspectele legate de accent și despărțire în silabe, o să vezi că acolo le este locul. Nu aș vrea să devansez prea mult, dar mă gândeam astfel:
Să definesc ritmul (bazat pe accent), tipurile de ritm, cerințele ritmului, să dau exemple ș.a.m.d., pornind de la premiza că oricine știe ce este accentul și cum cade el firesc, la cuvintele din limba română. Apoi, să atrag atenția, prin mai multe exemple, că, dacă nu se consultă din când în când dicționarele, chiar și poeții talentați, care au \"ureche\", au \"ritmul în sânge\" și care cunosc la perfecție regulile ritmului (de care s-ar fi vorbit în episodul precedent) pot \"stâlci\" ritmul \"pe motive\" de accent; la fel și cu despărțirea în silabe.
Considerând că am răspuns tuturor de până aici, vă aștept la episoadele următoare,
Cornel Rodean

Domnule Miloș, sunteți un izvor nesecat de poante! Dublul înțeles al cuvântului \"berbec\" (animal, dar și bărbat din zodia respectivă) și dublul sens al cuvântului \"Baciu\" (cel de la oi, dar și numele distinsei colege) au dus, într-adevăr la un paradox simpatic, care nu este cu totul, chiar \"scos din context\". Mulțumesc pentru trecere! Și pentru că, în primul vers al catrenului ați scris că personajul dumneavoastră este \"slab la prozodie\", nu mai comentez și din acest punct de vedere catrenul...
Stimată Mihaela Baciu, aveți dreptate, în opinia mea și de această dată (mai puțin în chestia cu \"lordul\").
Cu deosebit respect,
Cornel Rodean

Stimată doamnă (domnișoară) Baciu,
Aveți perfectă dreptate, sunt și eu de acord că prea multe îngrădiri și limitări afectează actul creației, dar sunt, totuși, anumite genuri, specii, tipuri de creații care impun anumite reguli. Astfel, este unanim acceptată regula că, o epigramă, pentru a avea efect, trebuie \"să curgă\" perfect, de la început, până la sfârșit, iar pentru aceasta, trebuie să respecte condițiile de ritm, rimă și măsură, așa cum sunt ele studiate de prozodie. Bineînțeles că, în principal, doar la epigramă și la poezia cu formă fixă (gazel, glosă, pantum, rondel, rondou, sextină, sonet, terțină, triolet etc.) sunt obligatorii, în rest, dacă scriem poezii în \"versuri albe\", nu trebuie \"să ne simțim perfect castrați\" (ca să reiau expresia dumneavoastră).
Mulțumesc pentru intervenție, vă mai aștept!
Cu stimă,
Cornel Rodean

Nelule, acum am ajuns acasă, de la Caransebes si mă bucur ca ai fost atat de prompt, încât, primele informații despre acest minunat festival, au ajuns pe site înaintea mea.
Aș dori să subliniez că, la fel ca și la alte festivaluri, și de această dată, pe podiumul de premiere s-au aflat \"agoniști\" (Nicolae Bunduri, Ion Toderașcu și Ion Diviza, ultimul de două ori). Felicitări și mulțumiri organizatorilor festivalului! Felicitări site-ului \"Agonia\", pe care își postează creațiile epigramiști atât de valoroși!
Cu admirație,
Cornel Rodean

Domnule Gârda,
Consider că participarea la activitatea unui cenaclu este un foarte bun prilej de perfecționare pentru oricine se ocupă, cât de cât cu scrisul. De fapt, în opinia mea, chiar și \"Agonia\" este tot un cenaclu.
V-am întrebat dacă participați la vreun cenaclu (din cel \"clasic\"), pentru că la Cluj-Napoca funcționează Cenaclul \"Satiricon\", în opinia mea, una din cele mai puternice colectivități de scriitori umoriști din țară și, ar fi păcat să nu treceți și dumneavoastră pe acolo. Păcat ar fi nu neaparat pentru dumneavoastră, dar și pentru cenaclul respectiv care ar fi văduvit, în acțiunile sale, de contribuția unui element valoros și de mare perspectivă, ca dumneavoastră. În acest sfârșit de săptămână, la festivalul de la Caransebeș, sper să mă întâlnesc cu cineva de la Cluj și voi discuta acest aspect. Dați-mi oricum un mesaj, ca să vă pot lăsa și eu niște numere de telefon pentru contactarea conducerii Cenaclului \"Satiricon\".
Adresa mea este: cornel_rodean@yahoo.com
Cu deosebit respect,
Cornel Rodean

Domnule Gârda, din nou \"ridicați la fileu\" o problemă foarte interesantă. Spuneți că, pentru mulți poeți, ritmul există în sânge, că unii pictori pictează dumnezeiește și toți aceștia creează opere valoroase, fără a cunoaște prea multă teorie.
Părerea mea este următoarea:
Cine crede că este un alt Eminescu, Arghezi, Coșbuc, Goga, Topârceanu ș.am.d., să scrie cum simte, fără să fie stresat de teorie. Dacă este, însă, ca majoritatea de pe acest site, atunci să pună mâna pe carte, să învețe din discuțiile cu cei care au studiat înaintea lui, sau \"să fure meserie\" (funcție de preferințele fiecăruia, dar eu agreez mai mult prima cale).
Cu aceeași simpatie,
P.S. Domnule Gârda, frecventați vreun cenaclu?

Mă grăbesc să continui discuția, pentru că de mâine o să lipsesc din nou câteva zile de pe site și \"se răcește subiectul\".
Dane, consider că deja ai apelat la mine și îți răspund pe scurt acum, cu promisiunea că, într-un viitor relativ apropiat o să postez (la recomandarea ta) câteva note de studiu din zona poeticii, a stilisticii și prozodiei.
Mă întrebai de unde recunoști diferite tipuri de ritm. Răspund pe loc, la citirea mesajului tău, fără nicio altă documentare, dar sunt aproape sigur că nu o să greșesc (sper!)
Ritmul (practicat în zilele noastre și în Europa, cel bazat pe accent, pentru că de-a lungul istoriei au existat diferite criterii de definire a lui) este succesiunea regulată a unor grupe de silabe, numite picioare, fiecare picior avându-și accentul său.
- picioare din două silabe: troheul (prima silabă accentuată, a doua neaccentuată, ritm trohaic) și iambul (prima silabă neaccentuată, a doua accentuată, ritm iambic);
- picioare din trei silabe: dactilul (prima silabă accentuată, celelalte două neaccentuate, ritm dactilic), amfibrahul (prima silabă neaccentuată, a doua accentuată, a treia neaccentuată, ritm amfibrahic) și anapestul (primele două silabe neaccentuate, a treia accentuată, ritm anapestic);
- picioare din patru silabe: peonul (primar, secundar, terțiar și cuaternar, funcție de silaba pe care cade accentul).
Simplu și clar, nu?
Mai sunt multe probleme privind calitatea ritmului (alegerea lui, funcție de mesaj sau de limbaj, funcție de tonul discursului poetic, și, foarte important, pentru o prozodie cu adevărat perfectă, respectarea nu numai a accentului silabelor în cuvinte, dar și accentuarea cuvintelor în frază, funcție de nuanțele exprimării și ale mesajului).
Cu simpatie,