Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Mă bucur că îți sunt de folos și că strădania mea de a face ca aceste note de studiu să fie și bogate în conținut, și la obiect, și bine sistematizate și pe înțelesul tuturor a dat ceva rezultate; sincer să fiu, aveam mari emoții, îmi era teamă că intervine vreun specialist, vreun literat adevărat (filolog, profesor, critic etc.) și \"mă trage de urechi\", cum de îmi permit să intru pe un asemenea \"teren\" (de aceea am fost foarte precaut și am gândit mult asupra titlului serialului și asupra explicațiilor introductive, postate la fiecare episod)...
Succes la studiu și în activitatea de creație!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Învățăm împreună (3)" de Rodean Stefan-Cornel
Am uitat să-ți răspund la o problemă: despre ce s-a întâmplat la Buzău a postat o cronică foarte frumoasă Dan Norea (a fost text recomandat, mă mir că nu l-ai văzut); despre ce s-a întâmplat la Alba Iulia-Aiud poate ne informează cineva care a fost acolo (eu am fost invitat dar nu m-am dus).
Domnule Iurașcu,
Mulțumesc pentru aprecieri! De când sunt eu pe acest site, despre replicile și duelurile epigramatice au mai vorbit Ioan Jorz, Laurențiu Orășanu, Nae Bunduri și alți autori competenți și mă bucur că și dumneavoastră explicați, încă o dată, într-un mod foarte plastic cum nu trebuie să fie acestea.
Nelu Gârda,
Glumești cu mine? Ce, eu sunt cumva responsabil cu critica pe acest site? Ia mai critică și tu!
Colo,
Ai mare dreptate, de regulă epigramele antologice nu provin din cele create \"la temă impusă\". Dar, eu am precizat foarte clar de două ori (în preambulul epigramei postate și în comentariul de la ora 13,28), iar acum o fac a treia oară, că aceste \"inovații și artificii\" le consider utile pentru \"antrenament și amuzament\".
Mulțumesc pentru catrenul în care ai făcut bine trecerea de la cireașa de pe tort la bomboana pe colivă.
Cu deosebit respect pentru toți,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Cireașa de pe tort... (pe care am încercat să o pun eu la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Na, că astăzi mi s-a ascuțit din nou spiritul critic și, culmea și cu timpul stau destul de binișor!
Cornel
Pe textul:
„Prieten sau dușman?" de Ruse Ion
Am tot iertat, să nu iscăm vreo ceartă,
C-așa-s românii, lasă de la ei
Și zic naivi: \"Istoria nu iartă\"...
Floriane, ai înțeles perfect ideea mea și sunt de acord să mai inovăm, să diversificăm, repet, pentru antrenament și pentru amuzament. Totuși, nu sunt de acord ca majoritatea covârșitoare a comentariilor de la textele încadrate la secțiunea epigramă să fie replici și dueluri diverse. În opinia mea, până acum s-a acordat prea mare atenție \"comentariilor versificate\", în dauna analizelor pe text și a dezbaterilor. De aceea, din când în când eu încerc să \"contrabalansez\" și în loc să mă angajez în dueluri (nu că nu mi-ar plăcea, sau că nu m-aș pricepe) inițiez vreo dezbatere sau încerc câte un fel de analiză...
Cornel
Pe textul:
„Cireașa de pe tort... (pe care am încercat să o pun eu la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Cornel
Pe textul:
„Cireașa de pe tort... (pe care am încercat să o pun eu la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Pe textul:
„„Tezaurul” meu... (de la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Intervin și eu cu o altă problemă: de ce nu faci încadrarea unor asemenea texte la \"epigramă\"? Nu înțeleg, mai ales că ți s-a mai spus, din câte îmi amintesc eu. Sunt multi care, atunci când intră pe \"agonia\" accesează direct \"poezie-epigramă\" și în această situație nu găsesc textele tale.
Cu celelalte comentarii de mai sus sunt și eu de acord.
Cornel
Pe textul:
„Cireașa de pe tort" de florian abel
Am mai scris vreo două fraze, dar le-am șters (în linii mari era vorba de maxima \"Non multa, sed multum\"...)
Cornel
Pe textul:
„Ne descurcăm…" de Paul Constantin
Dar, dacă tot am intervenit, cred că în lumea epigramei se consumă prea multă energie pentru a demonstra plagiate, similitudini, etc. Este foarte greu de aflat adevărul. La unul din primele festivaluri la care am participat, cineva, la gala finală a citit o epigramă aproape identică cu una pe care doream să o citesc eu, să rup gura târgului. Apoi, relativ de curând o epigramă, ținută secretă de mine timp de vreo 4 luni, pentru a o trimite ca inedită la vreun concurs (pe care am și trimis-o de fapt), am primit-o cu mici modificări pentru a o publica în revista cenaclului, semnată de altcineva; eu încercam să-i explic omului că nu l-am plagiat, el încerca să-mi explice că nu m-a plagiat nici el. În toate situațiile de mai sus sunt sigur că toți cei implicați au fost bine intenționați. Asta este, ăsta este riscul... dar, cel puțin să încercăm să evităm versificarea glumelor din popor, a bancurilor, să nu mai mergem pe teme și poante prea bătătorite și mai departe, este loc pentru toată lumea, iar valoarea și impostura ies oricum la suprafață, atunci când trebuie...
Cornel
Pe textul:
„Lipsă la apel" de Constantin Colonescu
Am văzut, la unele activități de evaluare că unii membri ai juriilor evită să dea note de 9 și de 10. Ca unul care am lucrat mulți ani în învățământ (și mi.a plăcut docimologia ca știință), nu pot să fiu de acord cu ei. Dar, să explic, nu de ce epigrama de mai sus a luat locul întâi, ci de ce nu a primit nota 10 din partea mea.
Motivul principal este legat de prozodie. Esența expunerii temei este primul vers, în care se afirmă răspicat că nu a fost prea lină căsătoria lor. Dar picioarele metrice trebuiau rânduite astfel încât \"n-a fost\" să aibă accentul pe elementul care accentuează negația, adică \"N-A fost\"; în versul discutat, accentele cad astfel: \"că-SÃ-to-RI-a LOR n-a FOST prea LI-nă\" (\"n-a\" se citește neaccentuat).
Am mai spus-o, prozodia poate fi corectă (din punct de vedere tehnic), fără șchiopătări evidente, fără accentuări clar nefirești, dar asta nu înseamnă că este și foarte bună calitativ. Ar mai fi o mică problemuță la pregătirea poantei și la impactul acesteia, dar aceste sunt subiective (de gustibus). Cele de mai sus au însumat, în opinia mea doar 1,5 puncte de \"penalizare\".
Felicitări încă o dată, Grigore!
Cornel
Pe textul:
„Cupluri de actori celebri" de Chitul Grigore
Cornel
Pe textul:
„Lipsă la apel" de Constantin Colonescu
(în ritm amfibrahic)
E-o cloșcă frumoasă, cu puii de aur,
Ce, după ani mulți și-ndelungi căutări,
S-a-ntors mai săracă-n a țării tezaur,
Da-i temă bogată de parlamentări.
Cloșca cu puii de aur
Își numără puiuții cei de aur
Și-s mai puțini întorșii la tezaur;
De-aceea cloșca, de atunci pesemne,
Privește „ca găina printre lemne”...
Cornel Rodean
Pe textul:
„„Tezaurul” meu... (de la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Și pentru că v-am dat această idee valoroasă, cer în schimb să mă pomeniți și pe mine în lucrarea dumneavoastră de doctorat, ca pe unul dintre puținii (sau singurul?) autori de culegeri de probleme de enigmistică rebusistică versificată.
Glumesc, bineînțeles... (cu \"pomenirea\", nu cu doctoratul)
Cornel
Pe textul:
„Androgin" de Vali Slavu
Dar nu-i de vină gripa aviară,
Așa le fuse datul, nu-s nici alte vini,
Ca cei ce-au fost mai buni \"să zboare\" la vecini,
Iar cei \"pârliți\" să moară-aici, în țară.
Cornel Rodean
Pe textul:
„„Tezaurul” meu... (de la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Rezolvare este clară (cocoș-cocoașă), dar vreau să mai spun câte ceva:
- foarte inspirată imaginea cu cocoașa care reprezintă averea moșului, cu atât mai mult cu cât această imagine se leagă de \"averea\" (punguța cu doi bani) din prima parte a catrenului;
- din păcate primul vers suferă la ritm (nu se citește \"mereu\" cu accentul pe prima silabă, corect este să accentuăm pe a doua); soluție: \"În poveste, el tot cere\";
Și o părere personală, de care nu trebuie să țineți cont: asemenea \"poezioare\" nu sunt prea căutate pe site, deoarece tot timpul se va găsi cineva care le rezolvă foarte repede și atunci, mai departe nu au farmec; în schimb au succes ghicitorile clasice, la care nu este o soluție verificabilă (ca la rebus), la care sunt mai multe variante și încercări (eu \"am testat piața\" și am tras asemenea concluzii).
Sper că nu v-am supărat cu acest prim comentariu.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Androgin" de Vali Slavu
Catrenele de mai sus sunt interesante la poante și corecte din punct de vedere prozodic, în opinia mea.
Gârda Petru Ioan a postat un text acum câteva luni, intitulat \"Câteva propuneri\", în urma căruia, cu contribuția epigramiștilor de pe acest site s-au nominalizat vreo 25 de propuneri, la diferite ministere. Citește și catrenele respective, că sunt idei la fel de interesante.
Cornel
Pe textul:
„Ministerie" de Constantin Colonescu
Cum va ateriza, problemă nu-i -
Și-oricum eu nu pot, nici nu vreau să-l scap -
Fiindcă el și toată gașca lui
Sunt, nu de azi-de ieri, căzuți în cap...
Cornel
P.S. Poanta inițială cu \"zburatul\" (puilor de la cloșcă) ne-a cam dus pe alte \"terenuri\", ne-a cam \"zburat\" gândul la alte probleme... o fi bine, sau nu?
Pe textul:
„„Tezaurul” meu... (de la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Aseară nu am intrat pe \"Agonia\", acum am văzut că ai pariat ceva legat de mine. De fapt ai vrut să mă inciți, am înțeles. Ai pierdut, îți spun sigur că nu o să postez eu teorie despre haiku, atâta vreme cât nu am nicio experiență la practică și sunt alții care știu și teorie și sunt și practicieni (de exemplu Dan Norea). Foarte frumoase \"jocurile\" de mai sus, felicitări tuturor!
Cornel
Pe textul:
„Stele-n adânc" de Gârda Petru Ioan
E clară cauza: aproape toți
De la putere-au fost golani sau hoți;
Dar eu mai sper să ne conducă-un lord,
Deci, ca să zboare... porcul, sunt de-acord!
Calimero, mulțumesc pentru lectură și pentru replica foarte interesantă...
Cornel
Pe textul:
„„Tezaurul” meu... (de la Buzău)" de Rodean Stefan-Cornel
Poemul tău mi-a plăcut foarte mult, m-a trimis și pe mine cu gândul la poemul filozofic eminescian (după cum spunea Virginia Popescu), m-a făcut să filozofez la universul nesfârșit și la fărâma din acest univers reprezentată de lumea noastră etc., etc., etc., etc.,...... dar în această situație sunt în mare impas și am impresia că nu mai știu ce este haikuul, tocmai când începusem să mă lămuresc în urma mai multor lecturi și a câtorva \"reprize\" de studiu...
Din materialele studiate de mine rezultă, printre altele că haikuul este un poem \"...simplu, fără intelectualism, în afara spiritului analitic, ... deloc simbolic, ... , sugerând lucruri obișnuite, banale, împărtășite de orice observator naiv\" (extras dintr-un articol semnat de Șerban Codrin).
Păi, ce am citit mai sus nu mi se pare a fi nici simplu, nici fără intelectualșism, nici sugerând lucruri banale, obișnuite, nici împărtășite chiar de orice observator naiv...
Până la urmă, cum e cu rigorile genului? Am mai încercat vreo două discuții pe această temă... ne lămurește cineva?
Nu te supăra, mie chiar mi-a plăcut, este un micropoem deosebit, dar ai început să mă cunoști și știi că nu-mi place să rămân nelămurit...
Cu prietenie,
Cornel
Pe textul:
„Stele-n adânc" de Gârda Petru Ioan
