Rodean Stefan-Cornel

Carmen,
Mă bucur că îți sunt de folos și că strădania mea de a face ca aceste note de studiu să fie și bogate în conținut, și la obiect, și bine sistematizate și pe înțelesul tuturor a dat ceva rezultate; sincer să fiu, aveam mari emoții, îmi era teamă că intervine vreun specialist, vreun literat adevărat (filolog, profesor, critic etc.) și \"mă trage de urechi\", cum de îmi permit să intru pe un asemenea \"teren\" (de aceea am fost foarte precaut și am gândit mult asupra titlului serialului și asupra explicațiilor introductive, postate la fiecare episod)...
Succes la studiu și în activitatea de creație!
Cornel Rodean

Florian,
Am uitat să-ți răspund la o problemă: despre ce s-a întâmplat la Buzău a postat o cronică foarte frumoasă Dan Norea (a fost text recomandat, mă mir că nu l-ai văzut); despre ce s-a întâmplat la Alba Iulia-Aiud poate ne informează cineva care a fost acolo (eu am fost invitat dar nu m-am dus).
Domnule Iurașcu,
Mulțumesc pentru aprecieri! De când sunt eu pe acest site, despre replicile și duelurile epigramatice au mai vorbit Ioan Jorz, Laurențiu Orășanu, Nae Bunduri și alți autori competenți și mă bucur că și dumneavoastră explicați, încă o dată, într-un mod foarte plastic cum nu trebuie să fie acestea.
Nelu Gârda,
Glumești cu mine? Ce, eu sunt cumva responsabil cu critica pe acest site? Ia mai critică și tu!
Colo,
Ai mare dreptate, de regulă epigramele antologice nu provin din cele create \"la temă impusă\". Dar, eu am precizat foarte clar de două ori (în preambulul epigramei postate și în comentariul de la ora 13,28), iar acum o fac a treia oară, că aceste \"inovații și artificii\" le consider utile pentru \"antrenament și amuzament\".
Mulțumesc pentru catrenul în care ai făcut bine trecerea de la cireașa de pe tort la bomboana pe colivă.
Cu deosebit respect pentru toți,
Cornel Rodean

Sunt de părere să nu mai postăm asonanțe în loc de rime, indiferent de celelalte aspecte, dacă este vorba de epigramă, de ghicitoare, de alte creații scurte în versuri. Colegul Ruse știe de mult (chiar dacă nu îl atenționa Calimero) că \"departe\" nu are cum să rimeze cu \"bate\" (poate cu \"carte\", cu \"arte\", cu \"deșarte\"), dar... ne \"încearcă\" vigilența, făcându-și lui un deserviciu și inducând în eroare pe tinerii începători de pe site care îl percep ca pe un agonist vechi deja, cu sute de texte postate, apreciat în duelurile epigramatice și cred că așa este corect, cum scrie el.
Na, că astăzi mi s-a ascuțit din nou spiritul critic și, culmea și cu timpul stau destul de binișor!
Cornel

Deși noi ne pretindem \"pui de lei\",
Am tot iertat, să nu iscăm vreo ceartă,
C-așa-s românii, lasă de la ei
Și zic naivi: \"Istoria nu iartă\"...

Floriane, ai înțeles perfect ideea mea și sunt de acord să mai inovăm, să diversificăm, repet, pentru antrenament și pentru amuzament. Totuși, nu sunt de acord ca majoritatea covârșitoare a comentariilor de la textele încadrate la secțiunea epigramă să fie replici și dueluri diverse. În opinia mea, până acum s-a acordat prea mare atenție \"comentariilor versificate\", în dauna analizelor pe text și a dezbaterilor. De aceea, din când în când eu încerc să \"contrabalansez\" și în loc să mă angajez în dueluri (nu că nu mi-ar plăcea, sau că nu m-aș pricepe) inițiez vreo dezbatere sau încerc câte un fel de analiză...
Cornel

Colo, mult prea multe tâlcuri are catrenul tău și sincer să fiu, pe de o parte, nu știu dacă pe toate cele intuite de mine le-ai avut în vedere de la început, iar pe de altă parte nici nu sunt sigur că am înțeles foarte corect la ce te-ai gândit. De aceea, nu mă angajez într-un schimb de replici, cred că nu te superi. Oricum, foarte, foarte interesant catrenul tău și corect construit, în opinia mea.
Cornel

În comentariul meu din 20 mai ora 08.22, la prima epigramă, la versul al treilea se va citi \"S-a-ntors mai săracă-n al țării tezaur\"

Floriane, în primul rand, mă bucur că te regăsesc.
Intervin și eu cu o altă problemă: de ce nu faci încadrarea unor asemenea texte la \"epigramă\"? Nu înțeleg, mai ales că ți s-a mai spus, din câte îmi amintesc eu. Sunt multi care, atunci când intră pe \"agonia\" accesează direct \"poezie-epigramă\" și în această situație nu găsesc textele tale.
Cu celelalte comentarii de mai sus sunt și eu de acord.
Cornel

În plus față de sezizarea lui G.P.I (cea cu versul al patrulea) eu văd că suferă și primul vers (\"avem\" nu se pronunță cu accentul pe prima silabă ci pe a doua). Variante de corectare sunt o grămadă, ca de exemplu: \"În pereții noștri-s cuie\".
Am mai scris vreo două fraze, dar le-am șters (în linii mari era vorba de maxima \"Non multa, sed multum\"...)
Cornel

Colo, când eu am scris comentariul meu de la ora 8,35, al tău, de la ora 9,22 nu era afișat. Probabil că nu fusese aprobat. Spun asta ca să nu creadă cineva că am explicat ceea ce și tu ai spus. Mă bucur, însă că am gândit la fel, independent unul de altul.
Dar, dacă tot am intervenit, cred că în lumea epigramei se consumă prea multă energie pentru a demonstra plagiate, similitudini, etc. Este foarte greu de aflat adevărul. La unul din primele festivaluri la care am participat, cineva, la gala finală a citit o epigramă aproape identică cu una pe care doream să o citesc eu, să rup gura târgului. Apoi, relativ de curând o epigramă, ținută secretă de mine timp de vreo 4 luni, pentru a o trimite ca inedită la vreun concurs (pe care am și trimis-o de fapt), am primit-o cu mici modificări pentru a o publica în revista cenaclului, semnată de altcineva; eu încercam să-i explic omului că nu l-am plagiat, el încerca să-mi explice că nu m-a plagiat nici el. În toate situațiile de mai sus sunt sigur că toți cei implicați au fost bine intenționați. Asta este, ăsta este riscul... dar, cel puțin să încercăm să evităm versificarea glumelor din popor, a bancurilor, să nu mai mergem pe teme și poante prea bătătorite și mai departe, este loc pentru toată lumea, iar valoarea și impostura ies oricum la suprafață, atunci când trebuie...
Cornel

La concursul respectiv eu am dat acestei epigrame cea mai mare notă (8,50) și îl felicit încă o dată pe autor (mă bucur și pentru faptul că nu m-am înșelat în aprecieri, astfel câștigând și eu (alături de alți trei colegi) titlul de cel mai bun evaluator.
Am văzut, la unele activități de evaluare că unii membri ai juriilor evită să dea note de 9 și de 10. Ca unul care am lucrat mulți ani în învățământ (și mi.a plăcut docimologia ca știință), nu pot să fiu de acord cu ei. Dar, să explic, nu de ce epigrama de mai sus a luat locul întâi, ci de ce nu a primit nota 10 din partea mea.
Motivul principal este legat de prozodie. Esența expunerii temei este primul vers, în care se afirmă răspicat că nu a fost prea lină căsătoria lor. Dar picioarele metrice trebuiau rânduite astfel încât \"n-a fost\" să aibă accentul pe elementul care accentuează negația, adică \"N-A fost\"; în versul discutat, accentele cad astfel: \"că-SÃ-to-RI-a LOR n-a FOST prea LI-nă\" (\"n-a\" se citește neaccentuat).
Am mai spus-o, prozodia poate fi corectă (din punct de vedere tehnic), fără șchiopătări evidente, fără accentuări clar nefirești, dar asta nu înseamnă că este și foarte bună calitativ. Ar mai fi o mică problemuță la pregătirea poantei și la impactul acesteia, dar aceste sunt subiective (de gustibus). Cele de mai sus au însumat, în opinia mea doar 1,5 puncte de \"penalizare\".
Felicitări încă o dată, Grigore!
Cornel

Părerea mea este că sunt poante diferite, deci și epigrame diferite. La Calimero, \"plecat\" are sensul de \"dus cu pluta\", \" care nu este în toate mințile\", pe când la Colo, același cuvânt (\"plecat\") are sensul de fugit de la locul respectiv. Tot ca o părere, la Calimero este mult mai bine pregătită poanta, pentru că \"plecat\" se leagă de \"capul\" (nebunul este dus cu capul), în timp ce la Colo, cuvântul \"capul\" nu are legătură cu expunerea temei de până atunci. La epigrama lui Colo, efectul poantei ar fi fost mai mare dacă în primul vers se vorbea de un \"cap\" al armatei (care a dezertat, deci \"a plecat\", sau cam așa ceva. Bineînțeles, sunt doar câteva opinii, care sper că nu au deranjat...
Cornel

Tezaurul de la Pietroasele
(în ritm amfibrahic)

E-o cloșcă frumoasă, cu puii de aur,
Ce, după ani mulți și-ndelungi căutări,
S-a-ntors mai săracă-n a țării tezaur,
Da-i temă bogată de parlamentări.


Cloșca cu puii de aur

Își numără puiuții cei de aur
Și-s mai puțini întorșii la tezaur;
De-aceea cloșca, de atunci pesemne,
Privește „ca găina printre lemne”...

Cornel Rodean

Și eu mă bucur că vă preocupă rebusul și dacă tot ați făcut două lucrări despre enigmistică, de ce nu și doctoratul? De ce să avem, noi, românii, singurul doctor în epigramă (prof. univ. dr. Elis Râpeanu), când putem să avem și singurul doctor în enigmistică rebusistică (prof. univ. dr. Vali Slavu)?
Și pentru că v-am dat această idee valoroasă, cer în schimb să mă pomeniți și pe mine în lucrarea dumneavoastră de doctorat, ca pe unul dintre puținii (sau singurul?) autori de culegeri de probleme de enigmistică rebusistică versificată.
Glumesc, bineînțeles... (cu \"pomenirea\", nu cu doctoratul)
Cornel

Asta a fost, dintotdeauna, cu puii (dar și cu altele)

Dar nu-i de vină gripa aviară,
Așa le fuse datul, nu-s nici alte vini,
Ca cei ce-au fost mai buni \"să zboare\" la vecini,
Iar cei \"pârliți\" să moară-aici, în țară.

Cornel Rodean

Doamnă Vali,
Rezolvare este clară (cocoș-cocoașă), dar vreau să mai spun câte ceva:
- foarte inspirată imaginea cu cocoașa care reprezintă averea moșului, cu atât mai mult cu cât această imagine se leagă de \"averea\" (punguța cu doi bani) din prima parte a catrenului;
- din păcate primul vers suferă la ritm (nu se citește \"mereu\" cu accentul pe prima silabă, corect este să accentuăm pe a doua); soluție: \"În poveste, el tot cere\";
Și o părere personală, de care nu trebuie să țineți cont: asemenea \"poezioare\" nu sunt prea căutate pe site, deoarece tot timpul se va găsi cineva care le rezolvă foarte repede și atunci, mai departe nu au farmec; în schimb au succes ghicitorile clasice, la care nu este o soluție verificabilă (ca la rebus), la care sunt mai multe variante și încercări (eu \"am testat piața\" și am tras asemenea concluzii).
Sper că nu v-am supărat cu acest prim comentariu.
Cornel Rodean

Colo,
Catrenele de mai sus sunt interesante la poante și corecte din punct de vedere prozodic, în opinia mea.
Gârda Petru Ioan a postat un text acum câteva luni, intitulat \"Câteva propuneri\", în urma căruia, cu contribuția epigramiștilor de pe acest site s-au nominalizat vreo 25 de propuneri, la diferite ministere. Citește și catrenele respective, că sunt idei la fel de interesante.
Cornel

(\"Cat timp nu-i sigur pe aterizare.\" - Gârda Petru Ioan)

Cum va ateriza, problemă nu-i -
Și-oricum eu nu pot, nici nu vreau să-l scap -
Fiindcă el și toată gașca lui
Sunt, nu de azi-de ieri, căzuți în cap...

Cornel
P.S. Poanta inițială cu \"zburatul\" (puilor de la cloșcă) ne-a cam dus pe alte \"terenuri\", ne-a cam \"zburat\" gândul la alte probleme... o fi bine, sau nu?

Nelu,
Aseară nu am intrat pe \"Agonia\", acum am văzut că ai pariat ceva legat de mine. De fapt ai vrut să mă inciți, am înțeles. Ai pierdut, îți spun sigur că nu o să postez eu teorie despre haiku, atâta vreme cât nu am nicio experiență la practică și sunt alții care știu și teorie și sunt și practicieni (de exemplu Dan Norea). Foarte frumoase \"jocurile\" de mai sus, felicitări tuturor!
Cornel

De ce ne-au zburat toate (lui Nelu Gârda)

E clară cauza: aproape toți
De la putere-au fost golani sau hoți;
Dar eu mai sper să ne conducă-un lord,
Deci, ca să zboare... porcul, sunt de-acord!

Calimero, mulțumesc pentru lectură și pentru replica foarte interesantă...
Cornel

Nelu,
Poemul tău mi-a plăcut foarte mult, m-a trimis și pe mine cu gândul la poemul filozofic eminescian (după cum spunea Virginia Popescu), m-a făcut să filozofez la universul nesfârșit și la fărâma din acest univers reprezentată de lumea noastră etc., etc., etc., etc.,...... dar în această situație sunt în mare impas și am impresia că nu mai știu ce este haikuul, tocmai când începusem să mă lămuresc în urma mai multor lecturi și a câtorva \"reprize\" de studiu...
Din materialele studiate de mine rezultă, printre altele că haikuul este un poem \"...simplu, fără intelectualism, în afara spiritului analitic, ... deloc simbolic, ... , sugerând lucruri obișnuite, banale, împărtășite de orice observator naiv\" (extras dintr-un articol semnat de Șerban Codrin).
Păi, ce am citit mai sus nu mi se pare a fi nici simplu, nici fără intelectualșism, nici sugerând lucruri banale, obișnuite, nici împărtășite chiar de orice observator naiv...
Până la urmă, cum e cu rigorile genului? Am mai încercat vreo două discuții pe această temă... ne lămurește cineva?
Nu te supăra, mie chiar mi-a plăcut, este un micropoem deosebit, dar ai început să mă cunoști și știi că nu-mi place să rămân nelămurit...
Cu prietenie,
Cornel