Rodean Stefan-Cornel

nu trebuie confundat adjectivul \"erect\" cu adjectivele \"erectil\", sau \"erector\" și nici cu substantivul \"erecție\", nici măcar nu au aceeași origine. Repet, este bine să se citească atent în DEX, dar nu este nicio supărare. Cât despre continuarea duelului pe tema \"DEX, plex, sex ș.a.m.d.\" nu mă prind, că nu aș vrea cumva să mă repet din greșeală (am mai avut asemenea replici, pe aceste teme, parcă într-un schimb cu Carmen, dar și cu altcineva).
În concluzie, în opinia mea, formularea \"tors erect\" este neinspirată (într-o exprimare elegantă), dar dragă Florine, eu te admir și te respect în continuare la fel de mult!
Cornel

Florian,
Nu am citit de mult o poezie atât de frumoasă ca cea din comentariul tău. Într-adevăr, e o mare fericire atunci când ochii și mâinile nu mai trebuie să-și petreacă zilele în nimicuri spre-a a fi trupului hrană și lucrului adăpost (sper că te-am citat corect); eu trăiesc această fericire și ți-o doresc și ție, cât mai repede.
Vali,
Mulțumesc și ție pentru cuvintele frumoase și încurajatoare.
Cornel

(apropo de epigrama lui Florin și citind în DEX, la pag. 346, că \"erect\" este un adjectiv despre plante sau despre tulpina lor)

Când cu-o intenție galantă
Tu scrii \"erect\" - ca despre-o plantă -
Vorbind de Vali, nu-i mirare,
Căci pentru toți ea e... o floare!

Cornel

Carmen,
De fapt tu ai mai intrat pe pagina mea (apropo de Eminescu) nu la \"Din Eminescu\" ci la proza \"Eminescu de 85 de ori\", în care \"jonglam\" cu titluri de poezii și acolo spuneam cât de \"simplă\" a fost joaca mea. La textul de mai sus, unde folosesc versuri alăturate sub formă de întrebări și răspunsuri, a fost mult mai multă muncă, deoarece a trebuit să citesc vers cu vers, TOT ce am găsit din poezia lui Eminescu, să selectez vreo câteva sute bune de întrebări, apoi, având în memorie fiecare întrebare, să recitesc încă o dată toate versurile pentru a găsi răspunsurile adecvate și cita totul cu grijă. Nu spun aceste lucruri pentru a mă lăuda că, până la urmă nu este atât de important efortul creatorului ci rezultatul său. Bineînțeles că, în timpul muncit pentru aceste texte puteam scrie cu ușurință foarte, foarte multe epigrame și alte producții în versuri, dar... am vrut și altceva... a fost alegerea mea și mi-am asumat și riscuri. Sunt implicat în multe proiecte care nu includ epigrama, dar nu m-am rupt deloc de acest gen.
Mulțumesc pentru aprecieri,
Cornel

M-am delectat citind și eu grupajul de mai sus și mă bucur că mai aveți răbdare, plăcere și putere de a participa la atâtea concursuri și la diferite alte manifestări! Felicitări pentru catrenele de mai sus și pentru sprinteneala cu care \"agonozați\" pe site!
Construcția \"băuturi bețive\" pare interesantă, dar nu este totuși cam forțată?
Cornel

Vali,
Din nou sunt obligat să intervin și să te liniștesc. Nu este ceva deosebit, s-a întâmplat și altora și se întâmplă în continuare. Și... nu întâmplător începătorii scriu foarte multe epigrame ci, pentru că toate poantele li se par grozave, în plus crezând că ei le-au descoperit pentru prima dată. Un distins coleg spunea că nu prea mai scrie epigrame deoarece sunt prea multe similitudini în domeniu. Altul spunea că nu-și pune niciodată problema plagiatului și a similitudinilor, atâta vreme cât în muzică se folosesc doar șapte note și nu se vorbește atâta de acest aspect ca în epigramă, unde, o sumedenie de dicționare ne pun la dispoziție zeci de mii de cuvinte și de expresii.
Ca de obicei, și aici cred că adevărul este la mijloc.
În concluzie, scrie că scrii foarte bine, iar în timp, și cu ajutorul colegilor (aici ar fi foarte bun și un cenaclu \"clasic\") se va rezolva problema, dacă este într-adevăr o problemă.
Cornel

Florine, bine ai completat pe Calimero și ai întărit al doilea aspect al poantei, acela că, din nefericire, de multe ori rămâne cadavrul. Eu am mai găsit un înțeles la poanta epigramei tale, pe deplin justificat, atât de realitate, cât și de multiplele înțelesuri are sintagmei \"carnea moartă\". Adică, sunt situații în care chirurgul, taie cu mare grijă, cu artă, dar extirpează, scoate, din greșeală un organ, sau un țesut sănătos, iar în organism rămâne organul (țesutul) nefuncțional, mort. Ce zici?
Felicitări pentru înstelarea cu roșu!
Cornel

În loc de \"dacă și-a găsit ca bărbat\" se va citi \"dacă și-a găsit un bărbat\".
Și dacă tot am revenit, scoate repede o epigramă cu poanta \"vecina de sub noi, sau cu vecinu de deasupra\", în sensurile din proza de mai sus (pe care, cel puțin eu, nu am mai întâlnit-o în epigrame), că altfel, nu peste mult timp iar o să pierdem vremea cu comentarii la epigramele altora, în care spunem că parcă am mai auzit undeva poanta...
Cornel

Carmen,
Datorită evoluției tale spectaculoase pe site din ultima vreme, iată că, deși m-am trezit devreme, am ajuns la textul tău destul de târziu.
Nu te mai laud de data aceasta, spun doar că rândurile scrise de tine mai sus mi-au plăcut.
Dar, ca specialistă în porci, în problemele feministe și în cele de cuplu, te rog să mă lămurești într-o problemă:
- am auzit adeseori cum cuvântul \"porc\" este asociat cu \"noroc\" (oamenii foarte norocoși s-au născut \"în zodia porcului\" sau, au un \"noroc porcesc\");
- pe de altă parte, același cuvânt (\"porc\"), într-o formă sau alta, te duce cu gândul la un om ticălos (adică, un \"porc de câine\"), la altul bețiv (care s-a îmbătat \"ca un porc\"), la unul nerușinat (de-a dreptul \"porc\"), la un lucru făcut de mântuială (care este o \"porcărie), la o murdărie generalizată (tot o \"porcărie\") ș.a.m.d.
- întreb atunci: nu cumva, prin niște artificii logice și prin exploatarea unor ambiguități lingvistice (la care se cam pricep porcii de bărbați), s-ar putea spune că o femeie este norocoasă dacă și-a găsit ca bărbat ticălos, bețiv, nerușinat, care face lucru de mântuială și trăiește în murdărie?
Poate nu este chiar nevoie să răspunzi acum la această întrebare, dar spun sincer, cu mare interes aștept răspunsul la întrebarea domnului Daniel Ionuț Vasile, deoarece și eu sunt foarte curios cum percepi tu conceptul de mântuire, și mai ales dacă mai ai vreo speranță că te vei mântui vreodată...
Cu deosebită prietenie,
Cornel

Dragă Adrian,
Mesajul tău din aceste versuri este destul de stângaci transmis, dacă am înțeles eu bine ce ai vrut să spui prin \"lumânarea iubirii\" și \"înmormântarea gândirii\". Pe de altă parte, până la încheierea din aceste ultime două versuri, poezia ta este foarte săracă în figuri de stil, abundând în exprimări banale, nepoetice. Ai încercat o formă cu rimă, dar nu te-ai gândit deloc la ritmul și măsura versurilor, ceea ce face ca versurile tale să nu sune prea bine. Nici rimele nu sunt grozave, multe fiind prea facile, rezultând din simpla flexiune gramaticală a unor cuvinte (gândesc-găsesc, rătăcite-amăgite, iubirii-gândirii).
Nu dispera, citește mai mult, studiază și vei progresa!
Cu prietenie,
Cornel Rodean

Păi, dacă generalul epigramei de pe acest site (Orășanu) cere ofițerimii epigramatice să-și spună părerea, bineînțeles că și colonelul (Rodean) este la \"post\".
Foarte bine a subliniat Calimero că epigrama este concisă, corectă prozodic și se speculează dublul sens al cuvântului \"post\". Dar... dacă este vorba de post la prânz și la cină, înseamnă că este criză de mâncare și atunci citim în DEX, la pag. 241 și vedem că prin criză înțelegem tocmai \"lipsa acută (de mărfuri...)\"; și atunci, o criză (de mâncare) nu poate fi acută, că este pleonasm...
Oricum, și în celelate sensuri (medical, economic, social) criza este tot o acutizare a unor manifestări, deci, nu s-ar recomanda în niciun context \"criză acută\"; bineînîeles, este o părere.
Dar, nu-i bai, că rime la ținută se mai găsesc, iar dacă nu, se mai pot înlocui și alte cuvinte...
Bine a subliniat, de asemenea, Calimero că epigrama rezonează la cătanele vechi. Că din cele noi nu mai sunt (soldații și gradații sunt voluntari), militarii nu mai intră în post (paza unităților militare este asigurată de firme civile de pază), iar mâncarea este adusă (sau preparată) în unitate de firme de catering...
Cu tor respectul pentru cei de mai sus,
Cornel

Floriane, mă bucur pentru tine, felicitări pentru steluță și, dacă tot este vorba despre o recunoaștere a valorii acestor catrene (și eu le recunosc drept valoroase, nu numai Carmen), las cârcotelile pentru altă dată și postez și eu aici, la tine în pagină, o replică la catrenul dat ca \"temă\" de revista \"Epigrama\"

Replica la epigrama:

\"Nu-nalț minijupei odă,
Dar constat, plin de uimire,
Că-n materie de modă
Fost-a o descoperire.\"
(Ioan Albu)

Ideea că a fost o mare
Descoperire fusta mini
E clar că nu stă în picioare,
Când... între ele vezi bikinii.
(Ștefan-Cornel Rodean)

Cu prietenie,
Cornel

Nu știu dacă este bine (unora le place, pe alții îi enervează, dar, ce plictiseală ar fi pe lume, dacă toți am fi la fel!), dar mie îmi place să emit aprecieri, să categorisesc, să clasific, să ierarhizez, chiar cu anumite riscuri...
1. Risc deci și afirm că ansamblul de calambururi \"Penis Curcanul, ex-premier roman, cal traian\" este unul din cele mai bune producții de gen întâlnite de mine în domeniul rebusistic și umoristic. Pe de o parte, deoarece, repet, este un ansamblu de calambururi (fiecare calambur în parte este deosebit de valoros) iar pe de altă parte, pentru că toate componentele se înlănțuiesc și se completează în context într-un mod magnific. Este unul dintre cele mai bune exemple în care jocul de cuvinte propriu-zis este acoperit de multiple și fine tâlcuri; nu cred că este nevoie să le explic eu (în plus, mi-e teamă să nu fiu luat în râs, că s-a mai întâmplat, să mi se spună că am descoperit mai mult decât a intenționat autorul).
2. Excepțională autoironie feminină în descrierea femeii, cu acel înveliș protector!
3. Foarte bune și celelalte calambururi: \"anatomie cumpărată\", \"păsărica păsăricii\" ș.a.!
4. Foarte bune \"surprizele\" ăn anumite construcții lingvistice: \"obiect ascuțit, o minte\", \"mutații genetice suferite și nesuferite\".
Foarte plăcut la citit tot textul!
Referitor la titlu:
Dacă textul este dedicat și \"altor otătănii\", este corect (dar puțin forțat).
Dacă \"altor orătănii\" se leagă de prima parte, atunci corect este \"M-orbul găinilor…și al altor orătănii\".
Cu deosebită prețuire,
Cornel

Domnule Vasiliu, nu aș mai fi intrat cu alt comentariu la acest text, dacă nu aș avea impresia că mai așteptați un răspuns apropo de punctul 1. al comentariului dumneavoastră.
Vă răspund: nu mă supără să fie citite și studiate de oricine (apropo: originalele sunt pe \"Agonia\").
Textele de care vorbiți sunt \"note de studiu\" (eu așa le-am denumit), postate, nu întâmplător sub genericul \"Învățăm împreună\", dar dacă, în timp ele au devenit \"articole\" și sunt deja clasificate la \"Tehnică literară\", sunt pe diferite bloguri personale și site-uri literare, asta nu poate decât să mă bucure. Eu le-am postat doar pe \"Agonia\", în celelalte locuri au ajuns postate de colegi, prieteni și necunoscuți, cu (sau fără) acordul meu. Pe \"Bocancul literar le-a postat prietenul \"agonist\" Laurențiu Ghiță (știam înainte), căruia îi mulțumesc pentru preocuparea de a promova epigrama bună și prozodia corectă în diferite medii (preocupare pe care o am și eu).
Cu aceeași admirație,
Cornel Rodean

Carmen,
Ești foarte amabilă, cred că și sinceră, mulțumesc, dar mă faci să roșesc... prea multe laude...
Liviu,
Apropo de aprecierea ta că am un deosebit simț al căutării, păstrând proporțiile și cunoscându-mi limitele, spun că textul de mai sus și cele (foarte, foarte multe) care vor urma sub genericul \"A fi... sau, a nu fi...\", \"A da... sau, a lua...\", \"A băga... sau, a scoate\" (și altele, probabil) reprezintă rezultatul unei îndelungate cercetări în care am urmărit întocmirea unui fel de dicționar al locuțiunilor și expresiilor populare, grupate după principiul antonimiei. Selectarea din mii și mii de pagini de dicționare (dicționar de locuțiuni, de proverbe, zicători, de expresii diverse, de maxime și cugetări, DEX etc.) a acestor locuțiuni și expresii, verificarea ca să nu se repete unele, a fost o muncă destul de mare ca volum, dar abia apoi a început adevărata \"distracție\", când a trebuit să le \"împerechez\"; de fapt, asta este contribuția mea, activitatea mea \"creatoare\", în care am încercat să-mi folosesc unele calități.) Nu știu dacă folosește și altcuiva această muncă (mie sigur, da), dar, în fond ce să facă un tânăr pensionar, obișnuit cu studiul, cu cartea și îndrăgostit iremediabil de Limba Română?
Hai, că încurajat de voi, m-am lăudat și eu; scuze!
Cornel

Domnule Vasiliu,
Nu voi face o analiza prea amănunțită a sonetului dumneavoastră, dar vreau să subliniez faptul că mi-a plăcut foarte mult, atât ritmul, perfect realizat din punct de vedere tenhnic, cu cezura plasată exact acolo unde trebuie, cât și ritmul interior al întregului poem. Dacă tot vorbim de prozodie, din păcate aveți o asonanță care nu se admite la un sonet: \"furibundă - izbândă\". De asemenea semnalez o eroare de ortografie: \"închiagă\" (corect - \"încheagă\").
Oricum, mi-a plăcut!
Cornel Rodean

Dane, Vezi că am vorbit și eu cu domnul Zarafu și am înțeles altceva: că adună catrene, zicători, cimilituri, strigături. s.a.m.d., cu tentă sexulă, \"mai deocheate\", dar din DIN FOLCLOR, nu de la epigramiști; sau și-o fi schimbat proiectul între timp?
Cornel

Nelu,
Am înțeles perfect ce spui, dar eu de la bun început am evitat să mă implic din punct de vedere axiologic sau etic în acest tip de text. Nu am vrut să-mi spun opinia asupra ceea ce este bun sau rău, valoros ori nevaloros. Nu am vrut ca textele de sub acest generic să aibă caracter moralizator sau, aforistic, nu am vrut să aibă niciun caracter ci doar să releve niște aspecte lingvistice reale, puse în evidență de mine sub aspectul antonimiei. Tocmai de aceea am ales titlul \"A fi... sau, a nu fi...\" pentru că este neutru, nu am vrut să spun eu cum ar trebui să fie ceva sau cineva. Pe de altă parte sunt anumite antonimii în care oponența nu te duce neapărat cu gândul la categorisirea \"bine-rău\".
Cred că m-am făcut înțeles, mulțumesc pentru trecere și pentru opinii,
Cornel

Mulțumesc, maestre Bunduri, am date despre concurs, mă mai gândesc la sfatul tău.
Cornel

Nelu,
După cum ai construit catrenul, dacă ai început al doilea vers cu \"Și-n dormitor\", atunci, parcă s-ar cere în continuare \"și-n sufragerie\" (o variantă, găsită pe loc, ar fi \"Și-n pat și în sufragerie\"). În rest, interesant calamburul...
Cornel