Poezie
Gandurile se sting
1 min lectură·
Mediu
Era târziu să te mai strig,
Afară ploua și-mi era frig.
În casă stau acum și scriu,
Afară fulgerele crapă pe cerul viu.
Geamul e deschis,
Picături de ploaie rătăcite
Găsesc pe covorul meu, amăgite.
Stau și mă gândesc,
Ce aș putea să găsesc...
Orice aș vrea,
Să îngrop în mintea mea.
Aștept lumânarea iubirii
La înmormântarea gândirii.
012.217
0
Mesajul tău din aceste versuri este destul de stângaci transmis, dacă am înțeles eu bine ce ai vrut să spui prin \"lumânarea iubirii\" și \"înmormântarea gândirii\". Pe de altă parte, până la încheierea din aceste ultime două versuri, poezia ta este foarte săracă în figuri de stil, abundând în exprimări banale, nepoetice. Ai încercat o formă cu rimă, dar nu te-ai gândit deloc la ritmul și măsura versurilor, ceea ce face ca versurile tale să nu sune prea bine. Nici rimele nu sunt grozave, multe fiind prea facile, rezultând din simpla flexiune gramaticală a unor cuvinte (gândesc-găsesc, rătăcite-amăgite, iubirii-gândirii).
Nu dispera, citește mai mult, studiază și vei progresa!
Cu prietenie,
Cornel Rodean