Rodean Stefan-Cornel

Carmen,
Felicitări pentru reușită! Sunt absolut convins că vei avea numai reacții pozitive la acest eveniment!
După cum arată acum programul meu, cred că o să vin la lansarea de la Cluj; eventual, mai dă un anunț aici sau pe mail cu detalii.
Cornel

Vali,
Culmea, și eu am zâmbit citind acest catren, poate asta este bine, poate nu...
Părerea mea sinceră este că e cam naivă poanta, o copilărie, nu știu ce să mai zic, poate și Tataia are dreptate într-o analiză făcută la subsolul concursului...
Oricum, epigrama ta este o dovadă că ai înțeles ce înseamnă un concurs relaxat.
Și... te apreciez la fel de mult, ca pâna acum, stai liniștită (bineînțeles, dacă asta are vreo importanță pentru cineva înafară de mine)!
Cornel

Având în vedere faptul că în Rai nu se presupune că se va trăi \"decent\", ci chiar foarte, foarte bine, dar și deoarece construcția \"poporul inocent\" ar putea fi ușor schimbată (pentru altă rimă dacă se renunță la \"decent\"), eu aș înlocui versurile 1 și 3. Nici așa epigrama nu ar fi grozavă, în opinia mea, dar oricum...
Bucuros de reîntâlnire!
Cornel

Pentru că trebuie să fie un început pentru toate, pentru prima dată (sper că nu mă înșel și sper să nu se repete prea des) nu voi face referiri concrete și argumentate la text pentru a susține, cât de cât, o afirmație, deși... o argumentație (de alt fel) rezultă pentru ceea ce voi spune.
Surprinzător, în condițiile în care pe site, în ultimele zile a fost o activitate efervescentă în zona epigramatică, la catrenul de mai sus nu este niciun comentariu. Găsesc o singură explicație: colegii nu au vrut să strice cu nimic plăcerea cu care Emilian savurează succesul (meritat) de la ultimul concurs...
Fără nicio supărare, nu?
Cornel

Ne-a Mitrule,
Primele trei mi se par cu poante slăbuțe, a doua și a treia cu greșeli mari de prozodie, a treia cu o mare greșeală de ortografie sau de tastare (înpărat), dar... surpriză, vine a patra, mult mai bună decât celelalte, cu poanta foarte bună și cu prozodia fără probleme importante! Bineînțeles, așa o văd eu.
Sănătate și spor!
Cornel

Nelu Gârda,
Ieri am reușit să-mi rezolv o mare problemă personală (cu instalarea, din toate punctele de vedere a unui nou calculator) și, deși anterior estimam că nu voi mai avea timp prea mult pentru \"Agonia\", iată că pentru tine (și pentru alți câțiva) mi-am făcut. Poanta este tare, într-adevăr, dar, pentru mine, cam murdară. Nu cuvântul \"fund\" este de vină, ci acțiunea în care este implicat. Practic, eu spun că nici \"c..\" nu este atât de urât dacă spui \"Mă doare în c...\", dar dacă spui \"Te scarpini în fund\", vorba lui Dan Norea, am simțit exprimarea ca vulgară. Cuvintele \"Culoarea pielii\" complică puțin situația, dar se înțelege oricum ce s-a vrut prin ele.
Cu cratima, te-ai lămurit.
Succes mai departe! Oricum ești tare la epigramă, indiferent de rezultatele unei asemenea încercări!
Cornel

Liviu,
Am remarcat de la bun început ideea poantei, care mi s-a părut foarte interesantă. Din păcate, ulimul vers (cel mai important), care este foarte bun în opinia mea, nu este suficient de bine pregătit de către celelalte trei. Sunt două cuvinte care complică expunerea temei: \"treaptă\" (foarte bună ideea lui Nelu Gârda de a-l înlocui cu \"pregătire\") și \"onorariul\". Practic, la așa o poantă atât de bună și de clară, nici nu trebuia mare lucru în primele versuri; doar ceva simplu, din care să rezulte că, la aceeași pregătire (similară), unul așteaptă să-i curgă salariul (nu onorariul) la venă și altul la capilară.
Prozodia nu are probleme. La construcțiile lingvistice, însă, ar fi trebuit ceva de legătură între versul al treilea și al patrulea (pare o ruptură aici); de asemenea, dacă este o exclamație în primul vers, ar fi trebuit să se oprească acolo, printr-un semn de exclamare, sau, mai bine fără exclamație, să fie o afirmație făcută fără a ne obliga la oprire. Părerea mea... (bineînțeles).
Oricum, ingenioasă soluția găsită de tine pentru a rezolva tema!
Succes pe mai departe!
Cornel

Dane,
Deoarece văd acum că ai reluat discuția aici și pentru că mi te adresezi direct și spui că nu înțelegi primul reproș (de fapt nu era un reproș ci doar o justificare), mai spun: în epigrama discutată eu am înțeles că subiectul principal este podoaba capilară (și apoi ajungem la scris); deci, podoaba capilară, albită de porumbei, este \"acidă\", ca și scrisul lui.
Și, pentru că mai văd un catren postat aici, spun doar că poanta mi se pare foarte bună (ca la cea discutată, de altfel), dar expunerea temei și pregătirea poantei mi se par mai clare ca la cealaltă; în schimb, sunt două mici imperfecțiuni de ritm (\"dacă\", ar trebui accentuat pe prima silabă, iar \"nu ai\" ar fi fost mai bine să aibă accentul pe \"nu\"); rezolvarea ritmului ar fi fost să se transforme totul în trohaic (Când pe cap... Toată-i albă... N-ai înțelepciunea... Cauza e doar...).
Oricum, felicitări pentru ideile de poante, foarte bune, clare, în condițiile destul de grele date de tema impusă. De asemenea felicitări pentru clasare și scuze încă o dată, dacă te-am subevaluat.
Cornel

Deși nu mi-am propus sa mai comentez la postările epigramelor din concurs (din cauza unor probleme personale care nu-mi lasă timpul necesar), observând că epigrama căreia eu i-am dat nota cea mai mare aparține colegului Bodea, am zis că trebuie să-i mai spun încă o dată asta și să îl felicit pentru poziția pe podium!
Diferența de la 8,50 (nota mea) la 10 (nota maximă posibilă) o explic, foarte pe scurt astfel:
- o \"problemuță\" la ritmul din versul al treilea (\"ÎN-tr-o\", nu \"în-TR-O\", vezi DOOM pag. 423), care nu este prea gravă, alții nu o bagă în seamă (soluție \"În o postură similară\"; repet nu este gravă, dar eu o amendez foarte ușor;
- o mică problemă de construcție și de pregătire a poantei, remarcată, pe undeva și de Nelu Gârda; în plus, cred că epigrama ar fi sunat și mai bine dacă lipseau cele două puncte și semnul exclamării, sau cel putin dacă ar fi curs cumva fără oprire.
Oricum, alături de epigrama nr. 15 mi s-a părut cea mai bună din concurs! Felicitări din toată inima!
Cornel

Vali,
Textul mi se pare bine scris, îngrijit (poate introducerea este ușor \"clișeistică\"), pozele sugestive și inspirat comentate, dar...
...Nu este totuși prea \"personal\", prea intim pentru a îl posta aici (chiar dacă este încadrat la \"personale\")?
Și, ce înseamnă \"LMA\"? Bănuiesc doar la ce se referă Laurențiu Orășanu.
Cornel

Mulțumesc pentru aprecieri, domnule Ștefănescu și vă aștept chiar cu observații și sugestii la aceste texte de tehnică literară, dar și la altele.
Cornel Rodean

De regulă, oricât aș fi de ocupat și oricât de puțin timp aș aloca \"Agoniei\", în măsura în care reușesc să mă informez, încerc să nu pierd textele pentru copii, chiar dacă nu las semn de trecere la toate.
Am citit textul de mai sus cu ochii, cu mintea și cu sufletul. Cu ochii neastâmpărați ai agonistului pasionat, cu mintea profesorului (și cu gândul la proiectarea didactică, foarte complexă la activitățile matematice din grădiniță și din clasa întâi), cu sufletul bunicului (mă refer doar la nepoți, nu și la vârsta în care bunicii dau în mintea copiilor).
Vali, mi-a plăcut! Ai ceva împotrivă dacă o educatoare de grădiniță, foarte pasionată de munca ei (soția mea) folosește textele tale?
Cornel

Chiar dacă nu pretind că aș fi un \"vulpoi bătrân\", eu \"m-am prins\" repede că despre șiret este vorba, deși, din păcate șireturile mai ajută și la sinucidere și la diferite noduri improvizate și la legarea diferitelor colete, că românul are o artă deosebită în a folosi orice, mai ales capetele de sârmă, bucățile de sfoară, acele de siguranță și, bineănțeles... șireturile.
În altă ordine de idei, catrenul are, în opinia mea o mică hibă la prozodie: versul al treilea este puțin ieșit din ritm (ca să păstrăm ritmul trohaic, trebuie să citim în mod nefiresc \"singura\", cu accentul pe a doua silabă).
Cornel Rodean

Bine că te reîntâlnesc! Sunt cam obosit, iar întâlnirea cu matale mă relaxează.
Ca de obicei, nu scapi nimic din ceea ce ar putea fi ironizat (eu, de exemplu, nu știam de aceste dorințe ale duduii).
În opinia mea, pentru ca ritmul să fie uniform, în iambic, versurile 2 și 4 ar trebui schimbate puțin, ca de exemplu: \"Madama cea cu mintea-ngustă\" și \"Să o privească toți sub fustă\". De asemenea, cred că după versul al treilea ar trebui un semn de punctuație care să-l oprească pe cititor mai ferm, altfel, dacă este doar virgulă, se înțelege că madama a spus nu numai că vrea pe soclu ci că vrea și să fie privită sub fustă; ori, acest ultim aspect (din ultimul vers) este doar explicația autorului, ca poantă (așa are farmec mai mult, zic eu).
Să fii sănătos și inspirat în continuare!
Cornel

Nelu,
Pentru numărul respectiv al revistei \"Epigrama\" eu am participat doar la concursul de replici (catrenul respectiv este menționat în revistă și l-am postat și în cadrul unui comentariu la Florian Abel) deoarece în această vară a trebuit să fiu foarte atent cu împărțirea timpului și nu a rămas loc pentru mai mult. Dar, dacă tu ai participat la mai multe și le-ai postat și aici, bănuiesc faptul că vrei părerea noastră despre ele.
La prozodie, în opinia mea, nu sunt probleme, nici la limbă.
În ceea ce privește poanta, aș vrea să spun, cu tot respectul pentru Colo că, din câte știu eu, la definițiile epigramatice nu sunt chiar aceleași pretenții ca la epigramele obișnuite (așa cum, de fapt, poanta epigramatică are un specific și la epitaf, și la madrigal); spun asta apropo de aprecierile sale foarte severe, din care rezultă că i-a plăcut doar un catren din cele de mai sus (Îl citez \"Restul epigramelor din colecție sunt, după părerea mea, fără nicio valoare.\").
Mie mi se par reușite și celelalte poante (poate nu chiar grozave cele de la \"Rețeta\" și de la \"Cerc vicios\". Foarte interesante: \"Ombilicul\" (cred că și originală); \"Oratorul\" (multe tâlcuri); \"Sângele\" (drăguță); \"Pila\" (excelent tandemul \"suprafață-cale\"). Bineînțeles, este foarte bună și \"Statuia\", dar ar fi fost poate chiar excelentă dacă autorul nu \"s-ar fi repezit\" la poanta cu \"înnobilarea\" (că-s porumbei sau ciori, cam tot acolo...).
Apropo, în mod evident, trebuie scris \"O-nnobilează\", deoarece, pe de o parte, liniuța ar ține locul lui \"î\", dar să mai țină locul și unui \"n\" este prea mult. Apoi, pentru a curge cât mai bine versul, chiar trebuie citiți ambii \"n\" (în silabe diferite).
Cu aceeași prietenie,
Cornel

Cum le știi tu pe toate, Carmen! Și cât de bine le zici!
Iată, spre exemplu, tu începi cu următorul paradox: \"Cu cât este ea mai dulce el este mai amărât\" și aduci argumente științifice din diferite domenii, mai ales din psihologie, sociologie, nutriție și metabolism. Eu voi demonstra același lucru, în mai puține cuvinte, pe bază de logică elementară.
Deci (folosesc acest cuvânt ca să întăresc ideea de \"logică\"), ai dreptate, deoarece ea fiind \"dulce\", el nu are justificări în fața propriei conștiințe pentru a se \"dedulci\" la alte \"dulcinee\". Pe de altă parte, nici măcar soției el nu-i mai face \"ochi dulci\", deoarece ea este din cap până-n picioare \"o dulceață\" de femeie, deci are oricum ochii dulci. Normal că este amărât!
Am scris aceste rânduri, chiar dacă par niște \"dulcegării\", dar și cu riscul ca soția mea să citească acest comentariu, să-mi zică vreo câteva \"de dulce\" (că este bine încărcată cu energie \"chi\") și apoi, mai grav, să mă țină \"în post\" vreo câteva săptămâni (bineînțeles, nu mă gândesc la prostii, ca alții, mă refer la postul acela în care nu mănânci \"de dulce\").
Carmen, te felicit (ai fost chiar \"dulce\" cu acest text)!
Și, scuză-mi te rog improvizațiile de moment, dacă nu se ridică la nivelul prozei de mai sus!
Cornel

Nelu Gârda,
Gesturile unui confrate pe care-l consider inteligent, talentat, cu bun simț și sincer nu au cum să fie inutile; mulțumesc!
Carmen,
Până o să pui mâna pe un volum întreg, îți recomand să mai \"ciugulești\" asemenea \"boabe\" din serialele postate, și care continuă (\"A da... sau a lua...\"; \"A fi... sau a nu fi...\"; \"Auzi vorbă!\"; \"Omonime înșirate\"; \"Vorbe care au ecou...\") precum și din altele (în același stil), care se vor adăuga acestora.
Cu deosebită considerație, ambilor,
Cornel

Ina,
Mă simt puțin vinovat de faptul că în timp ce tu (prin personajele tale) declarai război corupției, luptai cu criza și postai acest text, eu mă luptam doar cu țânțarii, cu borșul de pește, cu somnul la grătar, cu saramurile de crap și cu berile prin Delta Dunării (că de aceea nu am fost pe fază la apariția acestei noi bijuterii umoristice).
Comentariile celorlalți colegi fiind savuroase, eu mă voi limita doar la două constatări și la o nelămurire, apropo de textul tău:
1. Mai este o speranță pentru țărișoara noastră, atâta vreme cât avem oameni așa de deștepți; mă refer, bineînțeles, la Feri, La Lică, la Nae și la alți oameni simpli ca ei și am în vedere faptul că, din câtă psihologie mai cunosc eu, trecerea de la abstract la concret (adică de la abstractul crizei la concretul spumei de la halba de bere) presupune operațiuni superioare ale gândirii.
2. Speranța îmi este întărită de faptul că acești înflăcărați luptători pe frontul crizei și al corupției ar putea fi conduși în luptă de umoriști de calibrul Inei Cârlan, din toate necazurile noastre nemairămânând decât hazul.
3. Nu știu de ce, dar în textul de mai sus eu văd mai mult teatru decât proză simplă...
Felicitări!
Cornel

Mulțumesc pentru trecere pe la una din primele mele epigrame, postate în primele zile de activare pe acest site. Apropo de replica dumneavoastră (cu o idee de poanta foarte inspirată, dar cu prozodia deficitară, în opinia mea) inițial, titlul catrenului de mai sus a fost \"La nunta Pirandei\"; de asemenea, epigrama a mai avut o varianta în care ultimul vers era \"Spui că nunta e... de aur.\"
Vă mai aștept,
Cornel Rodean

Iată un poem scris într-un stil mai modernist (sau postmodernist?) care mi-a plăcut foarte mult și spun asta chiar cu riscul de a apărea după mine un comentator de calibru în domeniu care să-l desființeze.
Liviule, spun sincer, mi-a plăcut în mod deosebit:
- faptul că niciun cuvânt nu este în plus; foarte, foarte interesant mi se pare că, deși acest text are foarte puține cuvinte de legătură (parcă este compus doar din substantive, verbe, adverbe, adjective), limbajul curge foarte firesc, mesajul se înțelege perfect;
- modul gradat în care este prezentat somnul, cu niște asocieri de imagini excepționale; nu cred că ar fi fost ceva mai sugestiv pentru adormire ca țestoasa și melcii; pluta deasupra plăpumii sugerează de asemenea magistral somnul legănat, iar momeala din ultima strofă este foarte interesantă (deși cuvântul \"viermi\" ar părea că strică puțin ambianța generală de până atunci).
Felicitări, chiar dacă părerea mea poate nu prea contează la asemenea creații!
Cornel