Rodean Stefan-Cornel

Încerc, din când în când, să-mi spun impresiile și despre haikuurile citite, deoarece mă interesează acest fel de creație și sunt atent \"la tot ce mișcă\" în zonă, dar dacă greșesc rog să fiu atenționat și scuzat.
În primul rând mi-a plăcut simplitatea și acuratețea exprimării, dar, care nu duc la simplism, ci dimpotrivă.
Apoi, spre deosebire de alte imagini cu lemnele arzând și cu căminul, care amintesc de zilele scurte și friguroase ale iernii și care induc o stare de tristețe, de melancolie, acel \"trosnind\", fiind un cuvânt mai \"jucăuș\" duce, mai degrabă, către optimism.
În al treilea rând, foarte interesantă mi se pare separarea celor două planuri, aflate în contradicție: pe de o parte iarna (sau toamna) iar pe de alta vara.
Și, în ultimul rând (ca înșiruire, nu ca importanță), mie mi se pare remarcabilă opoziția și dintr-un alt punct de vedere dintre cele două secvențe (planuri): iarna (sau toamna) este prezentată într-o oarecare mișcare, prin acel \"trosnind\", în timp ce vara ne apare ca ceva static, prin tabloul fixat deasupra căminului.
Foarte interesant! Cât de multe se pot spune în (și despre) 17 silabe!
Te mai citesc,
Cornel

Le-am citit, mi-au plăcut și mie, nu am de gând să le iau la puricat (Calimero a început foarte bine asta, iar eu mai las și pe alții). În mod evident, autorul dovedește și prin aceste catrene că are talent, umor, minte ascuțită (\"scormonitoare\") și știe cum se plămădește o epigramă. Ca observație, spun doar că \"Dublu sens giratoriu\" mie mi se pare \"trasă la temă\" de dragul unor aluzii...
Succes mai departe!
Cornel

Vali, și eu m-am luptat și mă lupt în continuare cu concursurile (și ca participant și ca organizator), dovadă recentă o constituie comentariile mele de ieri și faptul că tocmai am postat epigramele cu care am concurat la Râmnicu Vâlcea, dar, asta nu înseamnă că îmi neglijez celelalte proiecte. Iar acesta cu \"întrebări existențiale\", cum le spui tu (\"a fi, sau a nu fi\", \"a da, sau a lua\", \"a băga, sau a scoate\") și multe altele asemănătoare (chiar dacă nu sunt sub formă de întrebări), în care încerc să exploatez valențele umoristice ale limbii române, va continua, pentru că, din fericire, am și mare putere de muncă și inspirație în această direcție. Dar, cu ce folos... nu știu, aștept să spună ceilalți...
Mulțumesc de trecere și de aprecieri,
Cornel

Între bețivi
(un bolnav de Parkinson, compătimindu-l pe altul, care are Alzheimer)

Cu sticla asta, eu îți spun
Mă înțeleg chiar bine, frate:
Decât să uit pe unde-o pun,
Mai bine vărs din ea jumate.

Inițial nu doream să mai comentez, spunându-mi că o să te felicit după ce se anunță rezultatele, că nu prea mai există podium fără Nae Bunduri...
Dar, dacă tot le-am citit (și la câte premii ai luat, oricum nu mai are importanță dacă pierzi felicitările mele), zic totuși, acum, că mi-au plăcut toate.
Cornel

Dai vina pe o balerină,
Când e evident, din păcate,
Că și-n cazu-acesta-s de vină
Doar poantele... cam răsuflate.

Cornel

Erată:
M-au ars atât de tare \"buricele\" degetelor, că au ajuns \"burirece\"; scuzați, vă rog!
Cornel

Foarte bune toate, în general, în opinia mea, cu un plus evident pentru prima, cu un ușor minus, discutabil, pentru cea cu \"pruna\", care este puțin vulgară (iar te critică Tataia!) și cu altul, tot ușor și tot discutabil, pentru cea cu drumurile înguste, care este, poate, prea sofisticată (poanta era că dacă sunt mai înguste, încap mai multe pe aceeași suprafață?.
Dar și eu cad, de multe ori, în aceste păcate, deci văd bârna din ochiul meu....
Cu aceeași admirație,
Cornel

Vali, chiar dacă, în opinia mea activitatea juriului se încheie cu anunțarea rezultatelor (iar în situația de față, se pare că, pentru noi, nu s-a încheiat, iar nelămurirea lui Laurone este fireasă) faptul că ai postat mai repede catrenele trimise îți conferă un avantaj față de unii comentatori. Adică, poate se gândesc că urmează să le posteze și ei și atunci, nu \"dau\" prea tare...
În ceea ce mă privește, eu nu țin cont de asta, risc și \"dau\" (dar nu chiar atât de tare).
Epigramele sunt corect construite, dar unele poante mi se par foarte bătătorite (aceea cu drumul împărțit în trei și aceea cu ultimul drum) iar altele destul de slăbuțele, cum ar fi cea cu ROMA, cu andreaua și cea cu epigramistul necultivat (stai liniștită, m-am prins la toate!).
Insist cu câteva explicații la epigrama cu andreaua (preferata lui Nelu Gârda). Asocierea dintre andrea și pai este interesantă, găselnița cu ochiul de la un material tricotat (gândindu-ne și la ochiul \"celălalt\") iar este frumoasă, dar totuși, mi se pare că toate aceste construcții sunt de dragul jocului de cuvinte în sine, nu au nicio acoperire în realitate. Vali, Nelu este de vină! Dacă nu scria el de epigrama 4 că este preferata lui (alături de 6, de care eu nu am spus nimic),poate mă abțineam, dar așa, mă ardeau burirece degetelor să scriu ce gândesc...
Bieînțeles, rămâi, pentru mine aceeași (nu mai repet laudele din alte comentarii)!
Cornel

Frumoase toate, într-adevăr!
Dar, din câte îmi amintesc (sunt sigur, nici nu mai caut) au mai fost foarte multe epigrame pe aceeași temă, cu poante asemănătoare (în același stil construite), atunci când s-a alcătuit guvernul după ultimele alegeri parlamentare. Știu că mulți epigramiști de pe site (între care și subsemnatul) au venit cu propuneri și comentarii la eventualii miniștri, pe un text început de Nelu Gârda.
Oricum, sunt plăcute la citit, m-am amuzat și eu.
Cu admirație,
Cornel

Mulțumim pentru informare, Ioane! Felicitări tuturor cîștigătorilor și, în primul rând agoniștilor! Am mai spus-o, repet, este bine să ne mândrim cu calitatea de membri ai acestui site, pentru a face să crească prestigiul colectivului. Iar despre marele premiu, ce să mai spun? Nu este nicio surpriză, se poate vedea și din epigramele pe care le-a trimis Nae Bunduri la acest concurs (postate și comentate pe acest site).
Cu admirație pentru toți,
Cornel Rodean

Ha! Ha!
Vali,păi, să-ți spun eu ce poantă am înțeles și de ce ți-am dat notă relativ mare:
Este vorba de un troc în care ea \"îi dă inima\", că altfel el, amorezatul moare, iar el îi dă, la schimb, jumătate din ficat, știindu-se apetitul femeilor pentru acest organ, adică, obiceiul lor de \"a le mânca ficații\" bărbaților. Poanta se bazează, deci, pe trecerea de la sensul propriu, la cel figurat al celor două cuvinte de bază (inimă și ficat), făcând trimitere la două expresii foarte întâlnite în viața conjugală: \"a da inima\" și \"a mânca ficații\". În această înțelegere, mie mi s-a părut chiar o poantă bună. Eu nu m-am gândit la transplant, la propriu, nici vorbă! Ca să vezi, unde dai și unde crapă!
Cornel
P.S. Daca \"se întind\" discuțiile, nu cred că o să pot participa acum!
Cornel

Florine,
Ceea ce spui tu că ai dori, adică \"...niște păreri privind anumite nuanțe mai de finețe în susținerea poantei, a mesajului...\" eu am expus pe acest site de sute și sute de ori, la sute de texte citite și comentate. Am abordat, pe rând, toate tehnicile de elaborare a poantei, \"finețurile\" în pregătirea ei, în plus, am inițiat și am participat la dezbateri privind temele și motivele în epigramă, titlul epigramei, expunerea temei, limbajul, ortografia, prozodia și altele. Și, mă refer aici doar la cele aplicate pe text, nu la cele teoretice. Bineînțeles că analiza exhaustivă a unei epigrame se poate face, funcție de cunoștințele teoretice, de experiența practică, de talent, de răbdare și de motivație, pe multe pagini. Dar, eu am considerat că este bine ca intervențiile mele să fie limitate doar la unul, sau la câteva aspecte, astfel încât, funcție de disponibilitățile mele și de \"materialul didactic\" oferit de autori, să împărtășesc și altora din ceea ce am reușit eu să acumulez până la momentul respectiv. Eu așa cred că este firesc, din punct de vedere colegial.
Toate cele bune!
Cornel

A nu se înțelege că ceea ce apare postat acum cu titlul \"Criminală în serie\" este scris la sugestia mea, sau cu vreo contribuție din partea mea; de fapt, în comentariul meu eu arătam hibele catrenului inițial.
Și, pentru a nu-ți mai da de lucru, despre ceea ce ai postat acum nu mai zic nimic.
Cu aceleași gânduri bune,
Cornel

Florine, știu că-ți plac analizele (!) În plus, în precedentele intrări pe \"Agonia\" de astăzi (la textele lui Sorin Olariu și Dan Norea), eu am dat deja două replici epigramatice, deci, ca să nu-mi pierd \"antrenamentul\" nici la comentarii, o să mă folosesc de epigrama ta, pentru a spune următoarele:
Ultimul vers al catrenului cuprinde doar cuvinte monosilabice, rânduite de tine în 4 picioare bisilabice, în iambi. Din teorie (și din practică) rezultă că atunci cînd avem un grup de cuvinte monosilabice, autorul le aranjează după cum îi convine, în interesul versificației, dar, astfel încât să sune bine, firesc, iar cuvintele prin care se subliniază ceva să fie accentuate.
Concret, la \"am zis\", \"zis\" este mai important decât \"am\", plus că în vorbirea curentă, firesc pronunțăm \"am ZIS\", nu \"AM zis\". La \"n-am dat\", important este să subliniem negația, deci \"n-am\" cred că ar trebui accentuat; în plus, în mod firesc pronunțăm \"N-AM dat\", nu \"n-am DAT\". În opinia mea, nu se poate spune că versul are greșeli mari de ritm, dar poate fi perfecționat din acest punct de vedere.
Cu deosebit respect,
Cornel

Nu mai e un lup de mare,
Slab e și ca șef de stat,
Știe bine fiecare,
Este doar un EX-PIRAT.

Cornel

Amenințat chiar cu țuhaus,
Cu-atât mai grav îmi pare mie
Un zvon, că suferă de Klauss...
...trofobie!

Note: \"țuhaus\" - închisoare (DEX, pag. 1129); \"Klauss\" - prenumele unui posibil înlocuitor al primului ministru.

Cu admirație pentru autor și pentru ceilalți comentatori,
Cornel

Domnule Iurașcu,
Două poante mi-au plăcut foarte mult (\"Posibile...\" și \"Oful...\"). Felicitări sincere!
Și pentru că de multe ori v-ați exprimat în sensul că apreciați și acceptați cu plăcere observațiile critice constructive, îndrăznesc și eu...
La \"Legea...\":
La primul vers este o exprimare redundantă, în sensul că dacă sunt nedumerit, nu mai este nevoie să spun că nu mi-e clar;
Eu știu că \"funcționa\" se pronunță cu grupul de sunete \"io\" în silabe diferite (hiat, nu diftong); deci, corect este \"func-ți-o-na\", vezi și DOOM pag. 320 și DEX pag. 404;
La \"Oful...\":
Cred că mai sunt necesare câteva semne de ortografie și de punctuație (eventual virgulă după \"timp\" și după \"aici\", sau virgulă după \"timp\" și liniuță după \"aici\".
Să ne recitim sănătoși!
Cornel

Variantă:

Vă spun cinstit: Cu mult temei,
Am căutat o săptămână
Și am găsit \"Sex cu femei\";
Acuma n-o mai las din mână!

Am modificat puțin originalul pentru a îndrepta ritmul, dar și pentru a se înțelege că temeiul este legat de căutare, nu de spus; adică \"am căutat cartea cu mult temei\", nu \"vă spun cu mult temei\"
Cred că trebuie să fie menționat în titlu autorul cărții.
Poanta este foarte bună, dar și mie mi se pare un pic \"decoltată\". Oricum, felicitări pentru că ți-a trecut prin cap!
Cornel

Revin
În variantele de îmbunătățire, propuse de mine, am schimbat cât mai puțin posibil, la versurile 2 și 4 (adăugând doar câte un cuvânt monosilabic la fiecare din acestea), pentru a face un exercițiu de îmbunătățire a ritmului, exercițiu care poate fi continuat de autor sau de colegi. În această idee, vreau să spun, de exemplu, că forma de accentuare recomandată pentru \"Într-un\" este cu accentul pe prima silabă, dar consider că nu este chiar rea nici forma cu accentuarea pe a doua, în ideea că, are același sens cu \"În un\" (totuși \"Într-un\", cu accent pe a doua silabă, în iambic, curge mai bine ca \"În un\" în același tip de ritm).
Cornel