Rodean Stefan-Cornel

Domnule Marinescu,
Părerea mea este că, pentru început ar trebui să revedeți tot textul și să lăsați spațiu (pauză, blanc) după semnele de ortografie și de punctuație (virgulă, punct, semnul exclamării), apoi, poate acest text va fi afișat \"mai la vedere\" și o să fie comentarii mai multe, inclusiv de conținut.
Cornel Rodean

Mie, spun sincer, îmi place foarte mult serialul, chiar dacă nu am comentat la toate episoadele.
Episodul de față nu se deosebește, în opinia mea, de celelalte, în mod esențial: același loc al acțiunii, aceleași personaje, același stil al descrierii, al narațiunii și al dialogului, aceleași modalități artistice de a crea efect umoristic, aceeași ușurință și plăcere a lecturii. Ca aspect de noutate este doar \"ancorarea\" la cele mai recente evenimente interne (problema vaccinării). Apreciez mult acest serial și pentru faptul că episoadele sunt construite astfel încât să se înțeleagă fiecare în parte indiferent de ce a mai reușit să citească înainte vreun vizitator (mi se pare foarte important, mai ales pentru un site cu atât de numeroase texte publicate). Lumea pe care o descrie autorul este reală, ar putea părea banală (așa este, Alberto, ai dreptate, sunt multe asemenea crâșme, sunt mulți ratați și alcoolici, dar și ei sunt ai noștri), dar farmecul constă în umanismul, în îngăduința superioară cu care este prezentată această lume(filozofia \"de doi bani\" a unor personaje, răbdarea și respectul cu care sunt tratate acestea de ceilalți, sunt pretexte pentru un umor foarte fin, care nu este la îndemâna oricui, în opinia mea). Sută la sută de acord cu domnul Dincă, în aprecierea cu \"rahatul și cu biciul\" (și eu am vrut să remarc asta, de mai multe ori, poate în altă formă, cu alte cuvinte), dar l-aș completa, spunând că și plesnește și, tocmai aici este măiestria prozatorului.
Ca de obicei, de asemenea, nu se caută cu tot dinadinsul senzaționalul, nici prin situațiile create, nici prin vulgarități, nici prin calambururi și alte jocuri de cuvinte, iar poantele sunt presărate pe tot parcursul textului.
Felicitări!
Cornel Rodean

Pentru că domnul Filip Tănase este mai nou pe site și nu știe, sau a uitat să precizeze, pentru protecția domniei sale, spun eu că epigrama postată mai sus (aceea cu poanta în plus și prietenul mai puțin) aparține lui Ion I.Mioc, se găsește publicată, între altele în \"Antologia epigramei românești\" de Giuseppe Navarra, Editura Facla, Timișoara, 1985, pagina 100 (nu este vorba doar de poantă, ci este reprodus tot catrenul, cuvânt cu cuvânt).
De fapt, oricum nu prea avea legătură cu textul
Cornel

gropar Dumnezeu -
\"tot ce-i în cimitir e
creația mea\"
(Dan Norea)

dracul - \"și totuși
eu am desăvârșit-o
în mare parte\"

Cornel Rodean

Din câte am înțeles eu, parodia este definită, în principal, de două grupuri de criterii:
1. Criterii de conținut (acestea se referă la preluarea, dintr-o operă literară, a temelor, motivelor și a mijloacelor artistice)
2. Criterii de efect (o parodie urmărește efect satiric sau comic).
În comentariul meu eu am subliniat că textul lui Nelu Gârda preia de la original atât temele și motivele cât și mijloacele artistice, având un efect satirico-moralizator (dar și comic, spun acum), deci de aceea l-am considerat parodie.
Pamfletul se aseamănă cu parodia din punct de vedere al efectelor, având și efecte comice, dar insistând mai ales pe satiră, însă din punct de vedere al conținutului nu cred că i se cere să preia fidel de la o altă operă teme, motive și mijloace artistice. Mai mult, urmărind cu deosebire efectul satiric, pamfletul se deosebește de parodie printr-un limbaj mai virulent (ceea ce nu se prea vede în poezia de mai sus).
Bineînțeles că sunt păreri de amator, de autodidact, de simplu cititor (așa cum suntem majoritatea pe aici); dar, avem și colegi filologi, literați de profesie, profesori universitari etc. care își pot spune părerea.
Eu nu insist (s-ar putea să ai și tu dreptate), am spus doar cum am apreciat textul și am făcut asta deoarece s-au făcut referiri la comentatori (inclusiv la mine, deci). Până la urmă, indiferent ce ar fi, mie textul lui Nelu Gârda mi-a plăcut foarte mult.
Cu respect pentru toți,
Cornel

Vali, părerea mea am spus-o, adică să nu modifici nimic, dar pentru viitor, toți să fim mai atenți atunci când dăm un titlu sau subtitlu epigramei; dar, oricum e mai bine așa.
Nelu, de ce vrei să-i strici bucuria colegei noastre, tocmai când spunea că i s-a luat o piatră de pe inimă atunci când eu am spus că ideea mi se pare originală (deși eu am scris la începutul comentariului, nu că este originală, ci că nu am mai întâlnit-o până acum) iar la sfârșitul comentariului, după \"originală\" am pus în paranteză \"cred\", nu \"sunt convins\". Plus că acum îmi scad și mie acțiunile dacă demonstrezi că ai folosit și tu această poantă.... Oricum, doream să spun că nu am mai întâlnit-o în lucrările mai importante pe care le-am citit... (sau o mai fi și pe acolo...)
Cornel

Vali, am făcut un tur de forță de ieri până acum și nu puteam să nu trec și pe la tine. Poanta epigramei de mai sus mi se pare bună, eu nu am mai întâlnit-o în alte scrieri, și este foarte bine pusă în evidență, catrenul respectând regulile principale de funcționare a mecanismului epigramatic (adică, trei versuri ne gândim la sporul în muncă, pentru ca, în ultimul să se întoarcă brusc situația, că de fapt era vorba de sporul la salariu. Subliniez faptul că și titlul ne conduce pe pista falsă, ceea ce este foarte bine și accentuează poanta.
Tot ceea ce am spus mai sus este valabil făcând abstracție de subtitlu. Cu toată simpatia pe care o am față de tine și cu cele mai bune intenții afirm că, în opinia mea, subtitlul tău scade din valoarea epigramei. Păi, de unde surpriza din versul al patrulea, după ce în titlu și în primele 3 versuri ne gândim la un \"spor\", dacă tu în subtitlu ne avertizezi că, de fapt va fi vorba și de alt fel de spor?
Subtitlul, de regulă, trebuie să ajute la expunerea temei, prin explicații suplimentare (care nu au încăput în catren) dar și în acest caz scade puțin valoarea generală, sau trebuie să dea niște informații sau explicații fără de care nu s-ar înțelege poanta, dar... fără să o divulge!
În cazul concret, nu cred că era nevoie de niciun subtitlu, deoarece dacă ai spus că ești dascăl bugetar, atunci lumea știe de politica guvernului față de sporurile bugetarilor. Sau, cel mult, să fi spus doar în ultimul vers că este vorba de un spor de salariu, ceva în genul \"Că ne tăiară, din salariu, sporul\"; dar în această situație se lungesc versurile cu un picior...
Nu cred că are rost acum să mai faci modificări, problema este de principiu și din păcate, destul de răspândită pe \"Agonia; am vrut să trag un semnal de alarmă și pentru alții.
Oricum, poanta este bună și originală (cred), iar prozodia, ca de obicei, nu are probleme.
Cornel

Cezar,
Eu am înțeles că este o variantă umoristică a haikuului, denumită \"senryu\", iar mie mi se pare chiar reușit tristihul acesta; dacă nu te-ai prins de poantă, îți amintesc faptul că printre copii, circula o poezioară cu o mâță moartă și cu poarta popii (eu așa am perceput textul domnului Marinescu).
Domnule Marinescu,
De acord că trebuie dat un titlu textului (eventual, mai simplu, \"Senryu 1\").
Vă mai citesc!
Cornel Rodean

Consumul excesiv de sare dăunează

Fiindcă știm că la mâncare
Sunt foarte-atenți, în astă zeamă,
În loc de mult hulita sare,
Se pun înjurături de mamă.

P.S. Iar Nae pune-o epigramă....

De regulă, am observat că sunt lăudați autorii care au, pentru temele tratate de ei, idei interesante, deosebite, originale, sau care, în cadrul unor teme comune, folosesc mijloace artistice mai deosebite. Iată ca, mai sus avem un exemplu de cum se poate scrie un text foarte plăcut la citit pe o tema banală, cu metode și tehnici și mijloace artistice relativ cunoscute și practicate de când lumea și, paradoxal... cu atât mai mult mi se pare lăudabil rezultatul creației. Spun acestea, în condițiile în care eu nu am toate condițiile pentru a vibra sentimental pe aceeași lungime de undă cu autorul (eu nu am animale de casă, sau de companie, sau cum s-o mai zice despre ele) și totuși textul m-a impresionat plăcut.
În opinia mea, explicația ar fi: sinceritatea exprimării gândurilor și sentimentelor, pasiunea pentru scris, rigoarea, priceperea.
Textul nu este uniform, în sensul că el cuprinde atât o parte importantă sentimentală, de omagiu adus cățelușului (\"pechinez\", nu \"pekinez\", vezi DOOM pag. 586), dar și considerații privind pregătirea pentru viață a tinerilor, sau soluții pentru îngrijirea câinilor pe timpul absenței de la domiciliu a stăpânilor etc. Dar fiind încadrat la \"Personale\", acest melanj, eu spun că merge chiar bine.
Felicitări, Dane, pentru text, mă bucur și eu pentru bucuriile pe care ți le aduce acest cățeluș.
Cornel

Citesc întotdeauna cu plăcere parodii deoarece, chiar dacă nu sunt considerate de unii critici ca opere autentice, de sine stătătoare, ele degajă, dacă sunt bine construite un umor de foarte bună calitate, cu multe tâlcuri, de cele mai multe ori moralizatoare (așa cum îmi plac mie, cu deosebire). Spun sincer, pe Nelu Gârda l-am cunoscut pentru prima dată datorită unei parodii, am fost fascinat de ușurinșa de a versifica și de umorul său și eram convins că este un umorist de calitate. Producția de mai sus preia cu pricepere tema și motivele din poemul original, dar măiestria autorului se manifestă, zic eu, și mai mult în talentul cu care preia inclusiv toate mijloacele artistice ale înaintașului său. Remarc, în primul rând metrica bazată pe versuri cu 4 picioare trisilabice, în amfibrahic (alternând cu cele în 4 picioare incomplete), apoi tehnica dialogului (excelent parodiată) și... în plus față de toate poanta finală. Este o mică asonanță la \"servant-stand\", care nu cred că are rost să fie corectată și o mică aritmie la ultimul vers, în care \"Cum?\" după rolul lui acolo ar trebui accentuat. Eu spun că ar putea să rămână, deși sunt foarte multe variante de schimbare (una ar fi cu \"Dar\"). Nelu, tu hotărăști, eu oricum eram hotărât să pun steaua azi-noapte pe la ora 01.30, dar eram prea obosit și am spus că nici acum nu este târziu; mă bucur că și alți colegi sunt de acord că avem în față o realizare deosebită.
Succes și la altele!
Cornel

Mă bucur nespus că vă întâlnesc aici. Bine ați venit!
Deocamdată, doar atât.
Cornel Rodean

Dacă până acum spuneam că, în opinia mea, Atropa Belladona este o maestră a dialogurilor în proza scurtă umoristică, iată că prin acest text ne demonstrează, cu prisosință, că stăpânește la perfecție arta și tehnica necesare pentru a crea bijuterii și dintr-un monolog.
Temele și motivele textului de mai sus, de mare actualitate, sunt foarte inspirat alese pentru a se preta la o sumedenie de poante: violența domestică (apropo, oare de ce se spune \"violență domestică \", dacă bărbatul își bate soția cu sălbăticie ?; relațiile de concubinaj; căpșunarii din Spania; ajutorul social; rolul preotului în comunitate (să ne ierte Domnul și slujitorii Lui care sunt de treabă); exorcizările; bugetul primăriei; pensia alimentară; OTV-ul ș.a.
Efectul umoristic este realizat în primul rând prin \"beția de cuvinte\" a personajului principal, care este bine cumpănită, astfel încât să nu-l obosească (sau chiar să-l amețească de tot pe cititor).
Remarc de asemenea, începutul \"abrupt\" (de mare efect) al textului.
Dacă mi se permite, apreciez totodată \"finețea\" și umorul comentariile de mai sus; cât privește problema ridicată de Nelu Gârda și susținută de Dan Norea, nu comentez ca să nu se spună cumva că dau steaua (fără ramburs) ca să primesc și eu un exemplar din carte (cu ramburs)...
Cornel

Revin cu două probleme:
- eliminarea primului \"și\" are totuși ceva implicații de construcție, poate totuși să rămână,
- cam lungi versurile; în ultima vreme se spune că se acceptă cel mult 5 picioare bisilabice (adică 10 silabe), iar unii, mai indulgenți, spun că merge și cu 5 picioare și jumătate (adică 11 silabe); deși, cele mai reușite epigrame sunt cele cu 7-9 silabe.
Cornel

Nea Mitrule, bine te-am regăsit și spor la toate în noul an!
În primul rând, profit de faptul că nu ești supărăcios, pentru a ridica o problemă de interes general.
În opinia mea, un subtitlu trebuie să ajute atât epigrama, cât și pe cititor, dar în cazul de față, pe mine, spun sincer, mă cam încurcă, în condițiile în care îl știu, cât de cât , pe domnul G.Z., i-am cam citit opera, i-am auzit poantele și l-am ascultat de aproape recitând diverse, iar epigrama nu cred că este ajutată de acea specificație.
Dacă acest catren pornește de la unul de-al lui G.Z. și este o replică, poate ar trebui citat acela întâi, dacă ideea este preluată de la domnia sa, nu este prea bine, că ar trebui să compunem epigrame după idei originale, nu știu ce să mai zic...
În altă ordine de idei, 3 de \"și\" la 4 versuri mi se pare cam mult. Oricum, primul, cel de la începutul versului al doilea cred că poate să lipsească, fără nicio implicație de limbă sau de prozodie, iar al treilea, cel din versul al patrulea ar trebui înlocuit cu \"Dar\", poanta fiind mai bine pusă în evidență așa.
Te asigur de tot respectul meu!
Cornel Rodean

Păi, Nelu Gârda, dacă dai vina pe mine și spui că profesorul e Rodean Cornel, să știi că profesorii au avut concediu fără plată, de la guvern, apoi au fost în vacanță, dar dacă m-am întors, nu mai pot evita...
Părerea mea despre acest catren este următoarea:
- despre poantă, că este bună, dar nu prea originală, în sensul că, în general, paradoxul că \"nu se înghit dar se mănâncă între ei\", s-a mai folosit în epigramele despre diferite categorii profesionale și chiar despre epigramiști;
- despre pregătirea poantei și construcția mecanismului epigramatic, că sunt bune, dar se pot perfecționa prin eliminarea opririi cerute de punct și virgulă și prin introducerea cuvântului \"dar\" în partea a doua, pentru a accentua paradoxul;
- despre ritm, că este bun, dar se poate perfecționa prin accentuarea cuvântului \"nu\";
- în concluzie, acum, după prima citire și fără nicio pregătire, eu așa aș vedea catrenul cam așa:

Că pe femei ei nu le-nghit,
Afirmă-adesea, ipocrit,
Dar i-am surprins pe-acești satiri,
Cum le mănâncă din priviri.

Doamnă Goea, vă doresc din toată inima succes!

Și nu vă luați după Nelu Gârda, care bate apropouri cum că aș fi profesor de epigramă, de prozodie sau de altea alea asemănătoare, deoarece eu am fost profesor în cu totul alte domenii; de fapt și el este profesor, și Dan Norea, și Sorin Olariu, și Vali Slavu, și Vasile Ilin și mulți alți epigramiști, dar profesor de epigramă este unul singur recunoscut peste tot: prof univ. dr. Elis Râpeanu.
Cu toată prietenia pentru toți,
Cornel Rodean

Domnule Val Eugen,
În primul rând, cred că titlul acestui text nu are părea multă legătură cu conținutul. Apoi, sunt cam multe greșeli de rimă (mine-lume, bilet-concert, pierdute-rupte, dezacordate-sparte). Un lucru încurajator mi se pare faptul că ritmul și măsura nu sunt chiar rele. De asemenea este bine că ai încercat câteva metafore, deși mie mi se par cam puerile. Părerea mea este că nu trebuie să descurajezi, deși acest text nu știu dacă se mai poate îmbunătăți.
Succes în continuare!
Cornel Rodean

Am intrat pe acest text deoarece am auzit de George Peagu și eram curios să văd despre ce \"parteneriat de anul nou\" este vorba. De fapt, nu este un cine știe ce proiect de parteneriat, cum am crezut din titlu, ci am găsit un catren semnat de George Peagu (pe care nu-l comentez) și 3 catrene, ca un fel de răspuns (replici) semnate de Filip Tănase. Primul din cele trei exprimă, în opinia mea, doar o dorință banală, al doilea este, la fel o simplă constatare, nici prea poetică, nici prea filozofică, al treilea nu mi se pare prea clar din punct de vedere al construcției; nu insist, dar \"același tren, aceeași gară\" parcă am mai citit pe undeva...
O să vă mai citesc!
Cornel Rodean

Domnule Filip Tănase,
Eu cred că ar trebui ca la începutul fiecărui episod din acest gen de texte (înțeleg că sunt mai multe) să scrieți o notă, în care să dați câteva explicații (un fel de prolegomene), ca să înțelegem și noi despre ce este vorba. Eu am citit cu atenție textul de mai sus și nu prea m-am lămurit; de fapt nu înțeleg, este un fel de studiu ce postați aici? Despre ce? Titlurile și subtitlurile nu prea ajută, deoarece sunt formulate foarte pompos. Pe de altă parte, sunt date anumite subtitluri, care au o oarecare tentă științifică, dar, în continuare susținerea lor este de doar 2-3 fraze, relativ banale. Când spuneți \"atunci\" și \"epocă\" nu se înțelege la ce perioade vă referiți. Nu am înțeles deloc ce rost are în context fraza cu psoriazisul (de fapt și alte precizări sunt nesemnificative, în opinia mea). Amintiți de o \"descriere demografică\" pentru care ați muncit cu mult zel, \"nu ca Eugen Barbu\". Adică vreți să comparați cele câteva cuvinte scrise de dumneavoastră despre oamenii dintr-un cartier, cărora le spuneați catrene, cu opera lui Eugen Barbu? Întreb sincer și nu cu răutate, deoarece nu se înțelege clar din textul dumneavoastră (aluziile la acei \"sclavi de creion\" le-am înțeles, dar nu înțeleg cu ce comparați capodoperele lui Eugen Barbu). Nu mă refer acum la stilul redactării, care poate fi mult îmbunătățit, în opinia mea.
Închei acest comentariu exprimându-mi admirația pentru faptul că la o vârstă \"respectabilă\" sunteți preocupat de calculator, de internet, de comunicare, dar faceți ceva pentru ca ceea ce scrieți să fie mai clar receptat de ceilalți, că, până la urmă acesta este scopul postării pe acest site.
Cornel Rodean

Ioane,
Ritmul catrenului de mai sus este frumos, dar, în opinia mea, glumițele cu Mătușa Tamara nu prea mai au căutare...
În loc de \"dimineța\" ar trebui scris \"dimineața\".
Numai bine în noul an!
Cornel