Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Succes în continuare!
Cornel
Pe textul:
„(Cu) capul, (cu)..." de Gârda Petru Ioan
Cu picioarele obosite de alergătură, cu capul limpede și dornic de a savura epigrame bune și cu mâinile înfrigurate pe tastatură, iată că am ajuns și eu la capul, mâinile și picioarele din catrenele tale de mai sus. Toate mi se par foarte bune, fiecare epigramă în parte poate fi evidențiată prin ceva, dar, per global, totuși, în opinia mea, un plus au \"Mâna soției\", \"Românii\" și \"Cu soția...\".
Felicitări!
Cornel
Pe textul:
„Tema: Capul, Mâna, Piciorul" de nicolae bunduri
Cornel
Pe textul:
„Rezultatele Concursului Național de Epigramă \"Mircea Trifu\"- Ediția a V-a, 2010" de Vali Slavu
RecomandatMândru că am asemenea colegi,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Rezultatele Concursului Național de Epigramă \"Mircea Trifu\"- Ediția a V-a, 2010" de Vali Slavu
RecomandatBineînțeles că știam că la unele înmormântări, unii oamenii se și distrează (mai ales la priveghi, unde, se consumă băuturi alcoolice, se joacă \"filcău\", \"șaizeci și șase\" ș.a.m.d.), dar, din răspunsul pentru Florin o să înțelegi mai bine ce spuneam în comentariul anterior că nu mi-a plăcut.
Florine,
Cu dacii, cel puțin din câte am mai citit și eu, sau din ceea ce am văzut în celebrul film, așa este.
Nu sunt de acord că am fost neelegant față de autoare, deoarece în continuarea celor două fraze de început (care nu sunt chiar \"lapidare\") comentariul meu i se adresează tot ei; de fapt ei îi imputam ceva, nu ție și domnului Miloș.
Cu \"băgatul în seamă\", în afară de faptul că este o sintagmă puțin neelegantă (pentru mine), nu știu ce să zic altceva decât că nu am urmărit niciodată așa ceva.
Eu nu sunt reticent la râs și la umor, din contră, fii liniștit!
Și acum, problema de fond:
Mi se pare firesc să se dea replici umoristice la epigrame, dar strict la tema inițială, cu poantă și cu prozodia bună.
Mi se pare firesc să se dea replici umoristice (cu tentă de parodie) unor poezii, dar respectându-se și aici regulile parodiei, pe care nu le mai spun.
Nu mi se pare firesc ca unele observații, constatări, comentarii, analize, răspunsuri la diferite probleme ivite pe la diferite texte să se dea, cu orice preț, în versuri. Mai concret, nu mi se pare firesc (cel puțin aici, pe site) să se pornească de la un text în proză (orice ar fi el) și să se ajungă la un nesfârșit dialog versificat; în cazul de față, ce s-ar fi întâmplat dacă toți de pe Agonia care pot să facă să rimeze patru versuri (nu numai epigramiștii valoroși ca tine) ar fi continuat cu poante și bancuri despre moarte, înmormântare, grădină, livadă, vecină, cărare etc.?
Cam asta doream eu să spun, dar repet, este o o părere, care s-ar putea să difere de a altora, dar și ăsta este un motiv pentru care viața este frumoasă (ce plictiseală ar fi dacă am fi toți la fel)!
Același, al vostru,
Cornel
Pe textul:
„Obiceiuri de îngropăciune în Valea Jiului" de Vali Slavu
Totuși, nu mă pot abține să spun ceva ce nu mi-a plăcut, dar mă bazez și pe faptul că pe cei implicați în nemulțumirea mea îi consider prieteni. Intervențiile cu tentă umoristică la acest text și făcute printre comentarii foarte serioase, mie nu mi s-au părut firești, iar faptul că autoarea nu a semnalat ea însăși acest aspect are, în opinia mea, două cauze, ambele \"imputabile\" ei: ori nu a sesizat ceea ce am spus eu, ori a sesizat și s-a jenat să spună (ba, mai mult, chiar le-a încurajat, în continuare). Repet, este o opinie personală, s-ar putea ca eu să nu gândesc bine, dar îmi place să spun sincer ceea ce gândesc, mai ales când este vorba de prieteni.
În concluzie, textul mi-a plăcut foarte mult, aștept și altele.
Cornel
Pe textul:
„Obiceiuri de îngropăciune în Valea Jiului" de Vali Slavu
Ca să nu credeți că doar domnul Orășanu are ceva cu textul de mai sus, spun și eu că ceea ce ați postat nu este epigramă. În opinia mea, este bine să ne ferim, nu numai de versificarea unor \"vorbe de duh\", dar chiar și de transformarea în catrene a unor bancuri mai mult sau mai puțin cunoscute. Sunt și probleme de ritm, mai sus, cauzate de accent (\"Deși\", \"între\"). Și eu cred că puteți mai bine și îmi doresc sincer să arătați asta.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Anatomie masculină" de Goea Maria-Daniela
Am intrat doar câteva minute pe aici, prin Agonia, am văzut, în fugă ce s-a mai scris (doar pe la unele genuri și specii și doar pe la unii autori) și, chiar dacă mă vei încadra la \"vânătorii de greșeli\" (conform unui alt catren al dumitale) spun că în textul de mai sus, versurile 2 și 3 nu rimează. Soluția simplă este:
Însă \"cineva\" mă ține minte
Astfel, eviți și cuvântul \"editoarea\", care dă naștere la confuzii.
Dar, până la urmă, de ce atâtea \"proteste\"? Bineînțeles este o întrebare retorică, pe care poți să o interpretezi cum vrei și chiar te rog să nu-mi răspunzi la acest aspect al comentariului.
Prea multe energii consumate...
Sănătate și succes!
Cornel
Pe textul:
„Evoluția unui \"Testament\"" de milos petru
De îmbunătățitCornel
Pe textul:
„ PSD" de Ruse Ion
Eu am intervenit primul la catrenul tău, am făcut și trei propuneri, am spus că nu mai revin cu altele și am explicat (umoristic) de ce, dar acum revin pentru altceva. De ce tu, în titlu și alții, în replici vorbiți de \"Sigla P.D.L.\"? Înscrisul P.D.L. este, el însuși, o siglă (pentru Partidul Democrat Liberal), iar simbolurile grafice de care se vorbește nu știu dacă se încadrează în categoria de \"siglă\". Sau am uitat eu de când n-am mai ascultat știri electorale?!
Cornel
Pe textul:
„Sigla PDL" de Gârda Petru Ioan
În primele două versuri se afirmă că hoția este politică de stat, iar în ultimele două se afirmă că hoțul închis se crede deținut politic. Poanta, probabil, trebuia să rezulte din jocul de cuvinte \"politică-politic\" (destul de interesantă găselnița), dar cuvintele \"dar analitic\" încurcă rău de tot construcția, în opinia mea. Mai sunt și alte cuvinte în plus (în primul vers \"dacă n-ați aflat\"), dar acestea, cel puțin nu încurcă...
Sănătate și succes!
Cornel
Pe textul:
„ Ca la noi, la nimeni" de Ruse Ion
Așa, cum te știam cuminte,
Și săritor și ordonat
Avut-ai grijă mult-nainte
Decât vecinul de băiat.
(Mitru)
E evident că-s ordonat
Și-arareori \"îmi pierd cadența\",
Dar în aspectul discutat
Eu nu pot ține evidența.
Cornel
La colonelul cu pricina
I-am admirat mereu prestanța;
El se-ngrijește de vecina...
Acasă-și lasă ...ordonanța!
(Nae)
E drept, m-ajută când mi-e greu,
Că-i harnic, priceput, fidel
Și am încredere în el,
Fiindcă-i... tot copil de-al meu...
Cornel
Pe textul:
„Ajutor reciproc" de Rodean Stefan-Cornel
Nelu Gârda
Ba eu știu ceva important!
Era să fac o nebunie,
Să nu mai fiu acuma viu,
Dar astăzi foarte sigur știu:
Vecinul nu e-n \"Agonie\".
Cornel
Domnule Sibiceanu, mulțumesc pentru lectura textului meu. Domnule Bodea, am fost plecat în ultimele două ore în oraș, timp în care am compus răspunsul pentru Nelu Gârda (replica dumneavoastră nu era postată), iar acum, trebuie să plec de acasă din nou (la un vecin, bineînțeles, dar sper să nu vă prind pe acolo pe la negocieri!).
Cu aceeași prietenie pentru toți,
Cornel Rodean
Pe textul:
„Ajutor reciproc" de Rodean Stefan-Cornel
Un Bou (reanu)-ncornorat,
Sau alta din gastronomie:
Plăcintă plină de... rahat.
Eu nu o să mai caut altele, deoarece, trecând peste jongleriile cu numele politicienilor din PDL, până la urmă ajung la același lucru, și anume:
Gândind la Boc,
Propun pe loc
Simbol mai \"hoț\":
Rahat cu moț.
Cornel
Pe textul:
„Sigla PDL" de Gârda Petru Ioan
Remarc în mod deosebit:
- titlul;
- încheierea;
- prezentarea universului unui simplu locuitor din Vale (foarte bună descrierea blocului, a apartamentului, a sistemului de luptă contra șobolanilor și toate celelalte din această sferă);
- faptul că autorul a trecut ușor peste relatarea problemelor sale personale, deși, se pare, acestea i-au marcat fundamental cariera și viața (divorțul, mutarea \"la mină\", sancțiunile în urma accidentului) și s-a concentrat pe problemele esențiale ale sistemului și ale colectivului pe care îl conducea.
Interesant mi s-a părut și stilul narațiunii cu fraze foarte scurte (dar nu simpliste) care amplifică senzația de șoc (deși, nu cred că este bine să se exagereze cu astfel de fraze și nu ar strica să se intercaleze și relatări mai lungi, mai dezvoltate, care să pregătească acele fraze \"șoc\".
S-ar putea spune că am scris un comentariu care să justifice acordarea unei steluțe. Din păcate, acest act, se știe că are un caracter subiectiv, iar eu sunt destul de sensibil la problemele de ortografie, la care autorul are ceva probleme, așa că, deocamdată... nu.
Câteva greșeli, pe scurt:
- \"pentrucă\";
- \"umplisem\";
- \"abea\";
- sunt și ceva virgule lipsă, în opinia mea;
- greșeli de tastare: \"toată noapte\".
Nu sunt chiar multe, dar sunt. La o discuție on-line, sau la scrierea unui comentariu s-ar permite ceva greșeli, dar la un text postat care a fost editat din timp cred că trebuie să fim mai exigenți. Poate autorul găsește o soluție de ajutor înainte de postarea textelor, pentru că e păcat...
Mai aștept cu interes și altele! Felicitări!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Mortul întors acasă pe furiș" de viorel gongu
Carmen, deoarece nu doar o dată ai spus că opiniile mele contează pentru tine, îmi permit o sugestie, care sper să nu fie înțeleasă de cineva ca o contrazicere a comentariului meu de la primul episod și nici ca o observație critică.
Dacă vei continua postările din acest serial și nu ai deja toate episoadele scrise, eu aș schimba puțin, treptat, nu mult, din mijloacele artistice folosite, în sensul de \"a mai domoli puțin ritmul ațiunii\", în general. Să mă explic puțin:
Pe de o parte, nu ar strica să se lase timp cititorului să răsufle câte puțin și să mediteze la unele chestiuni și pe parcurs, nu numai la final; adică, nu ar fi lipsite de interes și niște intercalări de text, fără dialog neapărat. Pe de altă parte, oamenii de la azil sunt la o vârstă la care totul pentru ei este \"mai încet\", ori, ritmul la care se desfășoară dialogul (foarte, foarte alert, până acum), dacă va continua mult la fel, tinde să devine ușor nefiresc, cu atât mai mult cu cât bătrâneii nu au chiar așa, tot timpul, chef de discutat, de glume și de făcut haz de necaz, că mai au și ei probleme...
Te mai citesc cu plăcere,
Cornel
Pe textul:
„Noapte bună, domnule Serghei! (III)" de Atropa Belladona
Și mie mi se întâmplă, de multe ori, același lucru, dar... cele de mai sus nu sunt chiar extraordinare, să nu exagerăm! Mulțumesc de trecere și scuze pentru întârziere!
Cornel Rodean
Pe textul:
„Auzi vorbă! (18)" de Rodean Stefan-Cornel
O singură obiecție am, mai serioasă (dar, nici asta chiar așa de serioasă): în opinia mea, printre multe cugetări foarte înțelepte și cu multe tâlcuri, s-a strecurat un truism (\"- Săracul! Deține atâtea proprietăți cărora le este sclav!\"), în sensul că se vehiculează de foarte mult timp și foarte mult ideea (rostită în diverse modalități) că cel ce are multe proprietăți este sclavul averii.
Nelu Gârda, eu înțeleg rezervele tale pentru \"mugetări\", dar nu sunt total de acord cu ele. Probabil te gândești că acest cuvânt vine de la \"muget\", care, pentru cei mai mulți, înseamnă doar trimiterea la sunetele scoase de animalele cornute, iar animalele cornute, la rândul lor duc, tot cu gândul, la expresii nemăgulitoare pentru oamneni (ca vitelul la poarta nouă, prost de-mpunge, ești o vacă, ești un bou etc); și probabil, zici tu, astea \"nu cadrează\" cu înțelepciunea celui care scrie aforisme. Da, dar aforismele sunt scrise pentru oameni deștepți și culți, care știu că prin \"muget\" se înțelege și un \"strigăt puternic, sfâșietor\" al omului (vezi DEX). Și atunci aceste gânduri pot fi înțelese și ca pe niște \"strigăte\" de revoltă și de deznădejde ale autorului împotriva nedreptăților sociale, a diferitelor tare umane s.a.m.d.
Nu știu dacă Florian la asta s-a gândit, dar se poate înțelege și așa titlul și atunci, este chiar interesant...
Cornel
Pe textul:
„Cugito ergo...nomic" de florian abel
Cornel
Pe textul:
„Auzi vorbă! (18)" de Rodean Stefan-Cornel
Cornel
Pe textul:
„Tema și respectarea ei în epigramă" de nicolae bunduri
