Rodean Stefan-Cornel

Felicitări tuturor premianților, felicitări organizatorilor!
Cu bucurie văd printre laureați pe agoniștii Ghiță, Gârda, Norea și Chitul.
Tataia, mulțumim pentru informare.
Anul trecut am participat și eu atât la poezie cât și la proză, am fost clasificat la categoria \"foarte aproape de podium\", dar, dacă atunci nu ai lansat îndemnul de a persevera (ca în acest an), iată că m-am lăsat pe tânjală!
Las o steluță pentru modul remarcabil în care s-au prezentat agoniștii la acest concurs, pentru venerabilul confrate, care ne-a informat despre eveniment, precum și pentru valorosul cenaclu organizator.
Cornel

Are dreptate Tataia, dar nu noi suntem de vină. La concursul pe rime date, din clipa în care am primit revista, m-am gândit imediat la Boc (catrenul este gata din ziua în care am citit pentru prima dată rimele impuse):

Speranțe

De-o vreme nu mai am noroc
Dar, până la Revelion
Eu sper să scap de GHINION
Și de NÃPASTÃ, deci... de BOC.

Mai am gata catrenul pentru concursul de replici și... cred că o să mă opresc aici.

Referitor la catrenele postate de Nelu Gârda, mie mi-a plăcut mult prima epigramă, cea la tema dată.
Cornel

Ioane,
1. Apropo de antrenamente:
Faci antrenament la \"copy-paste\"?
De ce copiezi și postezi încă o dată comentariile făcute la textele tale? Am mai observat asta și la celebrul - de acum - text cu incinta, în care ai reprodus comentariile (destul de lungi) ale colegilor. Părerea mea este că această practică este de prisos, încarcă pagina și face mai grea accesarea ei. La replicile versificate, dacă intervin mai mulți comentatori, se poate copia catrenul la care se dă replica, dar la comentariile în proză, cred că nu are rost.
2. Despre catren:
Problema prozodiei nu era doar accentul pe \"Alex\", mult discutat până acum. Ritmul primului vers se rupea de la \"pentru\". Adică, la versul

\"M-am bucurat pentru Alex\"

tu începeai cu doi iambi și continuai cu doi trohei, deși nu erau motive de schimbare a ritmului la mijlocul versului. Aici nu se discută oportunitatea cezurii, versul fiind scurt și la mijlocul lui (emistih) neexistând motive de oprire, de pauză. Altfel spus, pentru a respecta alternanța silabelor neaccentuate și accentuate, a fost forțat și accentul la \"pentru\", nu numai la \"Alex\", deși la \"pentru\" nu pare chiar atât de supărător ca la \"Alex\".
Despre poantă, despre cuvintele și expresiile folosite de tine și comentate de ceilalți nu mai spun nimic.
Nu înțeleg, însă, de ce spui că te bucuri pentru vecinul tău, când de fapt, eu cred că ești invidios...
Și mai e ceva, să nu uit: mă bucur că și Săcele, pe lângă atâtea alte localități din țară, a ajuns centru universitar!
Cu toată prietenia,
Cornel

Nae,
Și mie mi-ar fi plăcut să ne întâlnim.
Referitor la motivul absenței mele, l-am explicat organizatorilor, așa cum am făcut pentru toate absențele din acest an de la Cluj, Alba Iulia, Caransebeș și altele care or mai fi fost. Le-am spus și altor colegi îngrijorați că am lipsit cam mult în acest an, că pur și simplu, împrejurările m-au silit să refuz invitațiile respective (o dată am fost bolnav; altă dată era planificat un drum foarte important, în altă localitate, cu familia; acum am fost \"mobilizat la domiciliu\", vineri și sâmbătă, pentru treburi gospodărești care nu mai sufereau amânare și la care depindeam de meseriași ș.a.m.d.)
Oricum, eu am fost cu sufletul aproape de toți, mi-am dorit din toată inima ca toate activitățile să se desfășoare perfect, ca toți participanții să aibă ceva de învățat, să se simtă bine, să aibă succes și să fie mulțumiți.
Am dat aceste explicații ca răspuns la comentariul tău, îmi cer scuze celorlalți vizitatori dacă nu sunt cu totul legate de textul postat.
Cornel

Interesantă poantă, Ioane, felicitări!
La construcție ar fi o variantă de perfecționare, și anume să se treacă de la expresia \"în patru scânduri\" (nu prea corectă), la \"între patru scânduri\", dar, s-ar lungi ultimul vers la 11 silabe și ar apărea astfel și mai multe cuvinte \"de umplutură\" în celelalte trei.
Hai noroc și sănătate!
Cornel

Spania este diferită, ghidul este diferit, dar Dan Norea este același excelent reporter (sau cronicar, sau spuneți-i dumneavoastră cum doriți).
Și, nu poate fi altfel, din moment ce este evident pentru mine (convingere întărită în urma lecturării textului de mai sus) că este îndrăgostit de călătorii (pe care nu le face la întâmplare), că este în permanentă \"căutare\" (prin spiritul său \"neliniștit\", veșnic \"iscoditor\"), că are o solidă cultură generală, că are un foarte fin spirit de observație și un ascuțit spirit critic, că mânuiește foarte bine condeiul, că îi place să ne povestească ceea ce a văzut, ceea ce știa sau a aflat, dar și să ne expună propriile păreri (inclusiv să se folosească de orice prilej pentru a lăuda breasla profesională din care se trage!...).
Textul se remarcă prin bogăția de informații, prin prezentarea lor într-o manieră accesibilă, atractivă, prin limbajul corect și curat; imaginile mi se par sugestive și de o calitate foarte bună.
Felicitări și m ulțumiri, Dane!
Cornel

Vali,
Mă număr și eu între cei care au primit acea invitație cu vorbe \"frumos meșteșugite\" (cum spui tu), dar din păcate, nu am putut să o onorez.
Regretul meu este în parte compensat de faptul că doi colegi de-ai mei, unul din cenaclul virtual (Nicolae Bunduri) și altul din cenaclul clasic, de la Sibiu (Gheorghe Șchiop) au fost pe podiumul de premiere.
În rest, felicitări organizatorilor, felicitări tuturor câștigătorilor (unii, chiar dacă nu sunt membri \"Agonia\" sunt cât de cât la curent cu ce se discută pe la noi) și mulțumim pentru informare!
Cornel

Foarte frumoase toate, în opinia mea, cu următoarele precizări:
- remarc faptul că toate sunt strict la temă; în plus, în mod fericit (și nu a fost ușor de realizat), în toate cele cinci catrene sunt surprinse ambele laturi ale temei (atât mafia, cât și democrația); deși nu s-a cerut o temă pentru secțiunea madrigal, autorul a reușit un frumos grupaj cu referire la cele mai importante provincii istorice de pe teritoriul actual al României;
- toate cele cinci epigrame de la temă se remarcă prin originalitatea poantei; reușita mi se pare cu atât mai valoroasă cu cât unele teme și motive abordate mai sus, au mai apărut, în timp, și în alte creații; spre exemplu, la prima epigramă poanta este foarte frumos pregătită; ea nu este realizată doar prin tehnica de a prezenta prin comparație, prin similitudine, viața unora din libertate cu a altora din pușcărie (ar fi fost o pistă foarte \"bătătorită\", cu o poantă destul de constatativă), ci totul curge astfel încât ultimul vers este o surpriză;
- prozodia, în opinia mea este foarte bună, și nu doar din punct de vedere tehnic; calitatea versificației se observă ușor și lecturând, pur și simplu, cu voce tare, toate catrenele; vom observa că ne este foarte ușor, nu ne împiedicăm deloc, ligamentele dintre finalurile unor cuvinte și începuturile următoarelor vin firesc, chiar dacă nu avem calități de recitator; versurile, în ritm iambic sau trohaic, au lungimea optimă pentru epigrame (de la 3 picioare și jumătate la 4 picioare și jumătate) și \"curg\" impecabil;
- versurile sunt construite într-un limbaj curat, concis, corect gramatical, firesc (aparent simplu) din punct de vedere sintactic.
S-ar putea spune mai multe, toate sub genericul \"Așa da!\".
Mă bucur că la revenirea pe site, după câteva zile de absență, am găsit această postare.
Cornel

Și de această dată am avut parte de o lectură plăcută, relaxantă, oferită de maestrul Liviu Nanu.
Remarc în mod deosebit:
- introducerea un pic mai \"serioasă\", ușor melancolică, sentimentală (chiar dacă aici este strecurată și o poantă frumoasă, aceea cu relaxarea după orele de muncă sau de pierdut timpul), introducere foarte potrivită cu prima temă abordată, aceea a culturalizării;
- trecerea pe nesimțite, cu ajutorul dialogului (excelent condus), de la subiecte majore, existențiale, la probleme curente, derizorii chiar, și invers;
- foarte interesant modul în care autorul ne convinge că eroii săi sunt personaje \"serioase\" (de luat în seamă), prin tot ceea ce fac (excelentă comparația dintre Poet și călugări);
- foarte reușite cele două poante din final (cu fetele folosite drept momeală pe la universitățile particulare și cu echipajul ambulanței).
Mai așteptăm și alte episoade!
Cornel Rodean

Șefilor n-o să le placă:
Doi răcani, azi, la Băneasa,
Au ochit în ținta-vacă
Și-a căzut... bucătăreasa.
(Calimero)

Însă altul, mai cu moț,
Tupeist, frumos, deștept,
A \"ochit\" o țintă-piept
Și-a căzut... lovit de-un soț...

Cornel

bat clopotele -
așteptăm ca Mitică
să spună de ce

Cornel

Apropo de titlul \"Revin tiptil... la epigramă\"

Deși-i sensibil și subtil,
Tataia arde ca o torță;
La epigrame, nu tiptil
Revine, deci, ci-n mare forță!

Toate cele bune! Sănătate și succes!
Cornel

bat clopotele -
șomerul se îndreaptă
grăbit la slujbă
(Dan)

bat clopotele -
la slujbă merg alergând
toți pompierii
Cornel

Dacă tot sunt în trecerem spun și eu:
Problema, în opinia mea, nu este doar că se fac epigrame după bancuri și bancuri după epigrame (și eu am sesizat acest al doilea aspect, este interesant, chiar l-am discutat cu mai mulți epigramiști). De asemenea, problema nu este doar că un banc este mai mult sau mai puțin cunoscut.
Problema principală cred că este aceea că nu este bine să se scrie epigrame sub formă de bancuri, chiar dacă poanta este originală. Altfel spus, epigrama trebuie să curgă rapid, pâna la poanta din ultimul vers, sau din ultimul cuvânt, împiedicată de cât mai puține semne de ortografie și de punctuație (în genul: punct, punct și virgulă, paranteză, liniuța de dialog). De aceea, multor teoreticieni ai epigramei și unor epigramiști renumiți nu prea le plac epigramele care conțin dialoguri. Iar foarte multe bancuri, se știe, sunt sub formă de dialog.
Cornel

Ioane,
Poanta care se bazează pe trecerea de la sensul lui \"a da\" din cel casnic, de curățenie sau de muncă într-o meserie oarecare, la cel de a \"da în cap cuiva\", are nenumărate posibilități de realizare. Astfel se poate spune a da (pe jos) cu diferite obiecte sau aparate folosite la curățenie, a da (pe perete) cu tot felul de scule utilizate de constructori, a da (pe o scândură) cu scule de-ale tâmplarului etc, etc, etc.
Nu înțeleg de ce ai ales varianta cu mopul (care nu este cel mai răspândit și mai eficace obiect de a da în cap cuiva) și, mai ales cum de ai ajuns la gara care are... patron?!
Oricum, parcă m-am și amuzat puțin, de câte-ți trec prin cap...
Sănătate și succes, sper să rămânem prieteni!
Cornel

Nea Mitru,
Am avut în plan să dau \"o tură prin agonie\" astăzi de dimineață și, văzând că în comentariul din 15 septembrie, de la 22.26 spui \"aș fi curios să știu ce mai zic și alții\", eu te ajut și zic:
Pentru mine este foarte clar că cele trei catrene postate sunt slabe.
În principal, motivele sunt cele arătate de Calimero, dar, analizând \"pe bucățele\", ar mai fi și altele.
Problema gravă, generală în opinia mea, este construcția din punct de vedere lingvistic. Mai concret, catrenelor de mai sus le lipsește concizia, precizia și claritatea. O să dau doar un exemplu, \"neatacat\" de Calimero. În primul catren, după cum sunt înșiruite cuvintele, se poate înțelege și că dumneata, în timp ce stai la birt, îl ții pe Mitruț de lanț, ca să nu-i muște pe ceilalți clienți.
În fine, nu mai lungesc explicațiile, eu am cam înțeles ce ai vrut să spui, dar, repet, exprimarea poate naște confuzii.
Cam atât,
Cornel

Poezia mi se pare drăguță și potrivită pentru orice elev, nu numai pentru cei care merg pentru prima dată la școală; în fond, cele mai multe din întrebările prezente mai sus sunt valabile pentru orice școlar.
Foarte frumos amestecul de gingășie, nostalgie și optimism din \"filozofarea\" de încheiere.
Așa cum deja ne-a obișnuit, și de această dată Vali scrie cu prozodia foarte bună și într-un limbaj perfect adecvat categoriei de vârstă căreia i se adresează.
Rămâne o singură nelămurire pentru mine:
Trimiterea la Coșbuc (prin motivul autostudierii în oglindă, prin titlul poeziei și prin versul \"În oglindă, eu sunt, oare\") este în ordine? Eu, încă nu am o opinie fermă în acest sens.
Succes Emiliei la școală!
Cornel

Foarte interesantă prezentare și la fel de bine realizată!
În primul rând, felicitări Vali, că este textul semnat de tine!
Felicitări și succes autorului și cărții, în același timp!
Las o stea, mai ales pentru:
- originalitatea și ingeniozitatea semnalului editorial;
- promptitudinea și oportunitatea acestuia;
- capacitatea de analiză și de sinteză, concizia, rigoarea, acuratețea exprimării, dovedite de autoarea articolului.
Cornel

Conform DEX, printre altele, \"pătruns\" înseamnă: \"gândit, judecat, aprofundat\" (pag. 767), \"nepătruns\" fiind \"ceea ce nu este sau nu poate fi pătruns\" (pag. 687). Păi, eu spuneam că potrivit poantei din ultimele două versuri, problema ANI nu este nepătrunsă (sau negândită), ci nerezolvată, că gândită este, dar în două feluri diferite. Mai concret, doream să spun că nu mi se pare bun primul vers, cuvântul \"nepătrunsă\" fiind nepotrivit cu poanta din partea a doua a catrenului.
Cornel

Ați rezolvat problema rimei, dar, în opinia mea, construcția suferă. Pe de o parte, nu se înțelege cine sunt \"Ei\" (s-ar putea rezolva prin titlu, sau subtitlu, dar ideal ar fi în cuvinte foarte puține). Pe de altă parte, ați folosit în primul vers expresia \"problemă nepătrunsă\", care înseamnă problemă negândită, nejudecată, neaprofundată, dar din ultimele două versuri rezultă că problema este gândită, este judecată și aprofundată, dar în mod diferit de cele două tabere. Deci, problema ANI este, de fapt, nerezolvată, nu negândită. În concluzie, părerea mea este că se mai poate lucra pe ideea respectivă.
Cornel