Rodean Stefan-Cornel
Verificat@rodean-stefan-cornel
Născut în 1951. De profesie ofițer (colonel în Ministerul Apărării Naționale, în prezent pensionar). Membru al Uniunii Epigramiștilor din România și al Cenaclului Umoriștilor Sibieni „Nicolaus Olahus" (din 2008 președinte al cenaclului respectiv). Redactor-șef al revistei „ACUS" (Sibiu). Nouă volume de autor, plus unul semnat în colaborare cu alți doi…
Să știți că și eu m-am gândit la categorisirea acestor texte și a altora asemănătoare. Au fost o vreme la \"Personale\", apoi le-am trecut la \"Proză\", dar mi se pare că nu se încadrează perfect în niciuna din aceste categorii; cred că o să le trec din nou la \"Personale\".
Numai bine!
Cornel Rodean
Pe textul:
„A fi… sau a nu fi… (9)" de Rodean Stefan-Cornel
Și dacă tot am intrat, încă un catren, apropo de \"...legea care-aprinde țara...\" (Daniela)
Nu se mai teme nimeni
Ce contează-n plus un foc,
Când vedem că-n astă țară
Un guvern condus de Boc
Trece tot prin foc și pară?
Cornel
Pe textul:
„Visul unui fumător" de Goea Maria-Daniela
Se pare c-ai ieșit din fum și ceață,
Dar te previn, să nu fi-nfumurată,
Să te gândești de nu-i cumva... fumată!
Daniela, catrenul de mai sus a fost improvizat doar de dragul jocurilor de cuvinte; ân epigramă, din \"fum și ceață\" cred ai ieșit de ceva vreme, iar dacă poanta este \"fumată\", sau nu, cine mai știe?
Cornel
Pe textul:
„Visul unui fumător" de Goea Maria-Daniela
O carte cu \"Biografia...\",
Căci coapselor, cu interes,
Le-aș studia... anatomia.
Cornel
Pe textul:
„Mirela Lungu - \"Biografia coapselor\"" de Ioan Jorz
După lecturarea primelor două versuri eram sigur că este vorba despre blana ursului din pădure, apoi, citind și ultimele două mi-a mai scăzut din siguranță...
Citind însă răspunsul tău dat lui Dan (cu \"vânătoarea\"), mi s-a reîntărit convingerea.
Deci, recunosc, m-a ajutat răspunsul respectiv, ți-am explicat cum.
În altă ordine de idei, construcția cred că mai putea fi lucrată puțin, în sensul că începutul primelor două versuri cu \"Deși\", respectiv \"Dar\" poate crea unele confuzii.
Cornel
Pe textul:
„Ghicitoare" de Gârda Petru Ioan
Mă bucur că îi văd sănătoși (cel puțin așa rezultă din poză) pe prietenii și camarazii Ananie Gagniuc, cel care, sunt convins că a avut un rol important în crearea și menținerea bunei dispoziții și Ion Ruse, pe care sper să-l întâlnesc odată și față în față.
Dane, am fost la un pas (hai, 2-3!) de a vă face o surpriză și să vin și eu la lansarea voastră. Și dacă vorbim de \"pași\", îți spun ce m-a încurcat să-i fac: o entorsă care s-a agravat din cauza oboselii și căldurii, după mai multă alergătură prin Capitală, pe unde am avut ceva treburi în zilele trecute.
Numai bine tuturor constănțenilor!
Cornel
Pe textul:
„Ca în „Lacul lebedelor”" de Dan Norea
Sincer să fiu, pe lângă alte motive, am fost și eu atras de faima autorului, recunoscut mai ales pentru modul \"mai altfel\" (ieșit din tipare, curajos, dezinhibat) în care vorbește și scrie despre religie, credință și biserică. Pe de altă parte, doream să fiu alături de prietenul și colegul meu de cenaclu, Romeo Petrașciuc (el însuși scriitor, printre altele și... epigramist), cel care s-a îngrijit, în calitate de editor de foarte multe din cele 41 de cărți publicate până acum de Constantin Necula.
Totul s-a petrecut conform așteptărilor mele (foarte mari, de altfel), a fost o participare bună, cu destui tineri, cu înalți prelați (deloc prea sobri, sau \"scorțoși\", chiar dacă purtau straie preoțești), cu o presă de calitate (discretă, neagresivă).
Sper să nu fie taxat ca întârziat acest comentariu (am lipsit câteva zile de pe \"Agonia\"), deoarece, oricum, chiar dacă lansarea a avut loc, eu cred că se mai găsește cartea la librăria amintită în textul de mai sus.
Cornel Rodean
Pe textul:
„Părintele Constantin Necula, \"Creștinism de vacanță\"" de florin caragiu
Bineînțeles aici este doar o glumă, dar din nefericire, specialiștii care studiază de ce România este atât de rămasă în urmă față de alte țări au stabilit că unul din motive este acela că, pentru români, este mai important ceea ce par a fi în ochii celorlalți, decât ceea ce sunt sau ce vor să devină cu adevărat.
Mulțumesc pentru replici, eu zic să încheiem,
Cornel
Pe textul:
„Umor negru la „Alb-Umor”" de Rodean Stefan-Cornel
Iar bonusuri să n-aștepți să primești
Am să-ți mai spun un lucru-adevărat:
Nu poți plăti mai mult decât ți-a dat!
(Mitru)
Acum, că m-ai scăpat de-un mare of,
O să declar cinstit - și chiar insist -
Că ești, cu-adevărat, un filozof!
Mai ai puțin și-ajungi... epigramist...
Cu amiciție,
Cornel
Pe textul:
„Umor negru la „Alb-Umor”" de Rodean Stefan-Cornel
Dar, având în vedere faptul că în alte lucrări importante (și în limbajul curent al multor epigramiști) s-a generalizat \"madrigaluri\" și pentru înțelesul de poezie, eu spun că se pot folosi ambele variante.
Cornel
Pe textul:
„Madrigaluri trimise la Festivalul Internațional \"Alb-Umor\"" de Vali Slavu
Din câte cunosc eu, madrigalul, ca poezie lirică, de mici dimensiuni, a evoluat de-a lungul timpului, de la creația galantă, prin care poetul exprima cu gingășie și finețe admirația față de o femeie, la catrenul cunoscut și cultivat astăzi ca subspecie a epigramei.
Având în vedere faptul că discutăm despre un festival de umor, eu cred că la Alba Iulia trebuiau trimise madrigale epigramatice, adică din acelea în care se menține până la capăt aspectul elogios, laudativ, dar care conțin totuși o poantă (măcar un joc de cuvinte). Eu așa am înțeles...
În rest, catrenele de mai sus au gingășie poetică, au și stil, sună frumos...
Numai bine!
Cornel
Pe textul:
„Madrigaluri trimise la Festivalul Internațional \"Alb-Umor\"" de Vali Slavu
Cornele ce ți-aș spune ție:
La ce-ai plătit în lumea mare,
Ai vrea să ai justificare...
Stai liniștit că Domnul știe.
(Mitru)
Știind că Domnul socotește bine,
Mă liniștesc - nea Mitrule, te-ascult -
Și totuși, o-ntrebare-n minte-mi vine:
Dar dacă-i iese c-am plătit prea mult?
Cornel
Domnule Miclăuș Silvestru, nimeni nu poate fi sigur că replicile sale sunt agreate...
Cu o valiză plină cu chitanțe
Justific viața-mi plină de nevoi;
Speranța mea-i să n-am restanțe
De-ajung la… Judecata de Apoi.
(Miclăuș)
Speranța dumitale e deșartă,
Restanțe o s-avem atuncea toți,
Chiar și acei ce-n viață au o artă
De-a fi mai \"strângăreți\", adică... hoți.
Cornel
Pe textul:
„Umor negru la „Alb-Umor”" de Rodean Stefan-Cornel
(Și-o spun direct, ce tura-vura)
Ca vorbele rostite-n plus
Să compenseze,-un pic, statura.
Daniela
Chiar dacă o să trag ponoase,
Susțin că la un șef, înalt sau scund,
Prostiile pe gură scoase
S-ar compensa doar cu un șut în fund.
Cornel
Pe textul:
„Sfârșitul lumii chiar a venit în 21 Mai 2011" de Goea Maria-Daniela
Veni sfârșitul, ne\'ndoios -
Aceasta-i prima zi în care
Îl contrazise Boc pe Boss.
Daniela
Stați liniștiți!
Motive de stupoare nu-s,
Din contră, nu mă mir deloc,
Fiindcă orice-ar spune Boc,
Oriunde și oricui, e-n plus.
Cornel
În principiu nu sunt de acord (și nu numai eu, sunt sigur) cu explicații la o epigramă. Adică, o epigramă cuprinde un titlu (relativ scurt) și câteva versuri (de regulă 4); deci epigrama modernă este în versuri nu o combinație între versuri și proză. Toate problemele privind expunerea temei, pregătirea poantei și poanta trebuiesc rezolvate în elementele de conținut expuse de mine anterior. De-aia este greu să se scrie epigrame, pentru că în cuvinte foarte puține trebuiesc rezolvate foarte multe...
A fost o etapă în evoluția epigramei în care erau \"la modă\" epigramele politice și mondene cu titluri și subtitluri foarte lungi (altfel nu se înțelegea poanta), care acum, după 70-80 de ani, pentru a fi înțelese au nevoie de și mai multe explicații, foarte anevoioase. Repet, se pare că orientarea actuală în epigramă este alta.
În cel mai rău caz, se permite o scurtă explicație (cât mai concisă) ca subtitlu, nu după catren.
Cornel
Pe textul:
„Sfârșitul lumii chiar a venit în 21 Mai 2011" de Goea Maria-Daniela
Cornel
Pe textul:
„Umor negru la „Alb-Umor”" de Rodean Stefan-Cornel
Cornel
Pe textul:
„Umor negru la „Alb-Umor”" de Rodean Stefan-Cornel
Nelu, în general, am observat că și atunci când nu sunt grozave (nu mă refer la cazul de față) epigramele tale au forță și un \"zvâc\" anume care dau o amprentă personală, ceea ce cred că este foarte bine.
Să ne revedem sănătoși!
Cornel
Pe textul:
„Epigrame pentru Alba 2011" de Gârda Petru Ioan
Ultima mi-a plăcut cel mai mult, este plină de foarte multe tâlcuri.
Cornel
Pe textul:
„Epigrame trimise la Târgu Jiu" de Ica Ungureanu
Apoi, referindu-mă la epigramele de mai sus:
- toate au o poantă (cu precizarea că ultimul catren mie îmi sună a madrigal), ceea ce este bine;
- se vede strădania de menținere în tema dată, chiar dacă temele și motivele găsite în cadrul temelor generale par ușurele, sau naive; dar, repet, nu știu ce piste \"serioase\" s-ar fi putut urma fără a ieși din temele concursului; eu, nici măcar nu am încercat.
Referitor la ritmul celei de a doua epigrame (despre care s-a vorbit anterior și s-a invocat cu acest prilej și numele meu) dacă citim firesc, fără să ne inventariem cunoștințele de prozodie și fără să ne punem problema ce tip de ritm a adoptat autoarea, versurile curg relativ bine luate fiecare în parte, dar în ansamblu se simte o ușoară schimbare de ritm la versul al treilea.
Dacă ar fi să citim epigrama într-un anumit tip de ritm, eu sesizez două variante, fiecare însă cu o problemă:
- dacă citim, cum spune Dan, în picioare de 4 silabe (peoni), versurile 1, 2 și 4 curg perfect, fiecare având câte un peon cuaternar (3 silabe neaccentuate și a patra accentuată) și un peon terțiar (accentul este pe a treia silabă); problema aici este că la versul al treilea al trebui să citim tot cuvântul \"rândul\" neaccentruat, ceea ce nu este tocmai foarte bine;
- putem citi toată epigrama în picioare trisilabice, cu accentul pe prima silabă (dactili) și atunci avem la toate versurile câte doi dactili compleți și unul incomplet (un troheu); problema ar fi că ajung astfel să fie accentuate cuvinte nu prea importante la început de vers, cum ar fi \"o\", \"la\", \"se\".
Numai bine!
Cornel
Pe textul:
„Epigrame trimise la Festivalul Național de Epigramă „Glume la… Masa Tăcerii”" de Vali Slavu
