Rodean Stefan-Cornel

Mulțumesc pentru trecere și pentru \"impresiile\" favorabile.
Să știți că și eu m-am gândit la categorisirea acestor texte și a altora asemănătoare. Au fost o vreme la \"Personale\", apoi le-am trecut la \"Proză\", dar mi se pare că nu se încadrează perfect în niciuna din aceste categorii; cred că o să le trec din nou la \"Personale\".
Numai bine!
Cornel Rodean

În comentariul anterior, când am scris \"catrenul de mai sus\" m-am referit la catrenul meu (\"Alte fumuri\").

Și dacă tot am intrat, încă un catren, apropo de \"...legea care-aprinde țara...\" (Daniela)

Nu se mai teme nimeni

Ce contează-n plus un foc,
Când vedem că-n astă țară
Un guvern condus de Boc
Trece tot prin foc și pară?

Cornel

Cu-această poantă, prima dată-n viață,
Se pare c-ai ieșit din fum și ceață,
Dar te previn, să nu fi-nfumurată,
Să te gândești de nu-i cumva... fumată!

Daniela, catrenul de mai sus a fost improvizat doar de dragul jocurilor de cuvinte; ân epigramă, din \"fum și ceață\" cred ai ieșit de ceva vreme, iar dacă poanta este \"fumată\", sau nu, cine mai știe?
Cornel

Îmi pare de neînțeles
O carte cu \"Biografia...\",
Căci coapselor, cu interes,
Le-aș studia... anatomia.

Cornel

Nelu, îți răspund la întrebare:
După lecturarea primelor două versuri eram sigur că este vorba despre blana ursului din pădure, apoi, citind și ultimele două mi-a mai scăzut din siguranță...
Citind însă răspunsul tău dat lui Dan (cu \"vânătoarea\"), mi s-a reîntărit convingerea.
Deci, recunosc, m-a ajutat răspunsul respectiv, ți-am explicat cum.
În altă ordine de idei, construcția cred că mai putea fi lucrată puțin, în sensul că începutul primelor două versuri cu \"Deși\", respectiv \"Dar\" poate crea unele confuzii.
Cornel

Felicitări celor 4 autori, în primul rând \"agoniștilor\" Florinel și Norică!
Mă bucur că îi văd sănătoși (cel puțin așa rezultă din poză) pe prietenii și camarazii Ananie Gagniuc, cel care, sunt convins că a avut un rol important în crearea și menținerea bunei dispoziții și Ion Ruse, pe care sper să-l întâlnesc odată și față în față.
Dane, am fost la un pas (hai, 2-3!) de a vă face o surpriză și să vin și eu la lansarea voastră. Și dacă vorbim de \"pași\", îți spun ce m-a încurcat să-i fac: o entorsă care s-a agravat din cauza oboselii și căldurii, după mai multă alergătură prin Capitală, pe unde am avut ceva treburi în zilele trecute.
Numai bine tuturor constănțenilor!
Cornel

...oriunde te-ai încadra din acest punct de vedere, o întâlnire cu Constantin Necula (teolog, cadru didactic universitar, scriitor) cred că nu trebuie ratată. Nici eu nu am ratat prilejul și am participat la lansarea cărții prezentate mai sus de Florin Caragiu.
Sincer să fiu, pe lângă alte motive, am fost și eu atras de faima autorului, recunoscut mai ales pentru modul \"mai altfel\" (ieșit din tipare, curajos, dezinhibat) în care vorbește și scrie despre religie, credință și biserică. Pe de altă parte, doream să fiu alături de prietenul și colegul meu de cenaclu, Romeo Petrașciuc (el însuși scriitor, printre altele și... epigramist), cel care s-a îngrijit, în calitate de editor de foarte multe din cele 41 de cărți publicate până acum de Constantin Necula.
Totul s-a petrecut conform așteptărilor mele (foarte mari, de altfel), a fost o participare bună, cu destui tineri, cu înalți prelați (deloc prea sobri, sau \"scorțoși\", chiar dacă purtau straie preoțești), cu o presă de calitate (discretă, neagresivă).
Sper să nu fie taxat ca întârziat acest comentariu (am lipsit câteva zile de pe \"Agonia\"), deoarece, oricum, chiar dacă lansarea a avut loc, eu cred că se mai găsește cartea la librăria amintită în textul de mai sus.
Cornel Rodean

Bine v-am regăsit!
Cornel

Păi bine, măi nea Mitrule, de dragul unei rime (într-adevăr era incorectă rima \"har-țăran\") dumneata nu mai vrei să fii țăran (calitate cu care te mândreai până acum), ci doar vrei să pari țăran?
Bineînțeles aici este doar o glumă, dar din nefericire, specialiștii care studiază de ce România este atât de rămasă în urmă față de alte țări au stabilit că unul din motive este acela că, pentru români, este mai important ceea ce par a fi în ochii celorlalți, decât ceea ce sunt sau ce vor să devină cu adevărat.
Mulțumesc pentru replici, eu zic să încheiem,
Cornel

Văd că m-asculți. să nu te îndoiești
Iar bonusuri să n-aștepți să primești
Am să-ți mai spun un lucru-adevărat:
Nu poți plăti mai mult decât ți-a dat!
(Mitru)

Acum, că m-ai scăpat de-un mare of,
O să declar cinstit - și chiar insist -
Că ești, cu-adevărat, un filozof!
Mai ai puțin și-ajungi... epigramist...

Cu amiciție,
Cornel

Am folosit în comentariul de mai sus pluralul \"madrigale\", cel recomandat de DEX (forma dublă \"madrigale-madrigaluri\" este acceptată de același dicționar doar pentru înțelesul de compoziție muzicală, nu și pentru acela de poezie lirică.
Dar, având în vedere faptul că în alte lucrări importante (și în limbajul curent al multor epigramiști) s-a generalizat \"madrigaluri\" și pentru înțelesul de poezie, eu spun că se pot folosi ambele variante.
Cornel

Vali,
Din câte cunosc eu, madrigalul, ca poezie lirică, de mici dimensiuni, a evoluat de-a lungul timpului, de la creația galantă, prin care poetul exprima cu gingășie și finețe admirația față de o femeie, la catrenul cunoscut și cultivat astăzi ca subspecie a epigramei.
Având în vedere faptul că discutăm despre un festival de umor, eu cred că la Alba Iulia trebuiau trimise madrigale epigramatice, adică din acelea în care se menține până la capăt aspectul elogios, laudativ, dar care conțin totuși o poantă (măcar un joc de cuvinte). Eu așa am înțeles...
În rest, catrenele de mai sus au gingășie poetică, au și stil, sună frumos...
Numai bine!
Cornel

Nea Mitru, cred că replica pe care ai scris-o este pentru prima mea epigramă (cea cu Judecata de Apoi, nu cea cu medicul oftalmolog, pe care ai copiat-o); oricum, important este că am înțeles \"încurajarea\" dumitale, îți mulțumesc și îți răspund:

Cornele ce ți-aș spune ție:
La ce-ai plătit în lumea mare,
Ai vrea să ai justificare...
Stai liniștit că Domnul știe.
(Mitru)

Știind că Domnul socotește bine,
Mă liniștesc - nea Mitrule, te-ascult -
Și totuși, o-ntrebare-n minte-mi vine:
Dar dacă-i iese c-am plătit prea mult?

Cornel

Domnule Miclăuș Silvestru, nimeni nu poate fi sigur că replicile sale sunt agreate...

Cu o valiză plină cu chitanțe
Justific viața-mi plină de nevoi;
Speranța mea-i să n-am restanțe
De-ajung la… Judecata de Apoi.
(Miclăuș)

Speranța dumitale e deșartă,
Restanțe o s-avem atuncea toți,
Chiar și acei ce-n viață au o artă
De-a fi mai \"strângăreți\", adică... hoți.

Cornel

Eu opinez că nu-i exclus
(Și-o spun direct, ce tura-vura)
Ca vorbele rostite-n plus
Să compenseze,-un pic, statura.
Daniela

Chiar dacă o să trag ponoase,
Susțin că la un șef, înalt sau scund,
Prostiile pe gură scoase
S-ar compensa doar cu un șut în fund.

Cornel

Afirm, deși trezesc stupoare:
Veni sfârșitul, ne\'ndoios -
Aceasta-i prima zi în care
Îl contrazise Boc pe Boss.
Daniela

Stați liniștiți!

Motive de stupoare nu-s,
Din contră, nu mă mir deloc,
Fiindcă orice-ar spune Boc,
Oriunde și oricui, e-n plus.

Cornel

În principiu nu sunt de acord (și nu numai eu, sunt sigur) cu explicații la o epigramă. Adică, o epigramă cuprinde un titlu (relativ scurt) și câteva versuri (de regulă 4); deci epigrama modernă este în versuri nu o combinație între versuri și proză. Toate problemele privind expunerea temei, pregătirea poantei și poanta trebuiesc rezolvate în elementele de conținut expuse de mine anterior. De-aia este greu să se scrie epigrame, pentru că în cuvinte foarte puține trebuiesc rezolvate foarte multe...
A fost o etapă în evoluția epigramei în care erau \"la modă\" epigramele politice și mondene cu titluri și subtitluri foarte lungi (altfel nu se înțelegea poanta), care acum, după 70-80 de ani, pentru a fi înțelese au nevoie de și mai multe explicații, foarte anevoioase. Repet, se pare că orientarea actuală în epigramă este alta.
În cel mai rău caz, se permite o scurtă explicație (cât mai concisă) ca subtitlu, nu după catren.
Cornel

Cu o oarecare întârziere îți mulțumesc pentru evaluare și opinii, îmi sunt de folos.
Cornel

O să mă gândesc la ce ați scris aici, deocamdată vă mulțumesc pentru lectură, sugestii și aprecieri.
Cornel

Cu excepția ultimei (cam \"forțată\" de dragul jocurilor de cuvinte), mie mi-au plăcut toate.
Nelu, în general, am observat că și atunci când nu sunt grozave (nu mă refer la cazul de față) epigramele tale au forță și un \"zvâc\" anume care dau o amprentă personală, ceea ce cred că este foarte bine.
Să ne revedem sănătoși!
Cornel

Drăguțe toate, felicitări pentru că ați răspuns acestor teme mai deosebite!
Ultima mi-a plăcut cel mai mult, este plină de foarte multe tâlcuri.
Cornel

În primul rând eu cred că merită felicitați toți cei care s-au încumetat să alcătuiască epigrame pe asemenea teme. Vali, deja ai felicitările mele!
Apoi, referindu-mă la epigramele de mai sus:
- toate au o poantă (cu precizarea că ultimul catren mie îmi sună a madrigal), ceea ce este bine;
- se vede strădania de menținere în tema dată, chiar dacă temele și motivele găsite în cadrul temelor generale par ușurele, sau naive; dar, repet, nu știu ce piste \"serioase\" s-ar fi putut urma fără a ieși din temele concursului; eu, nici măcar nu am încercat.
Referitor la ritmul celei de a doua epigrame (despre care s-a vorbit anterior și s-a invocat cu acest prilej și numele meu) dacă citim firesc, fără să ne inventariem cunoștințele de prozodie și fără să ne punem problema ce tip de ritm a adoptat autoarea, versurile curg relativ bine luate fiecare în parte, dar în ansamblu se simte o ușoară schimbare de ritm la versul al treilea.
Dacă ar fi să citim epigrama într-un anumit tip de ritm, eu sesizez două variante, fiecare însă cu o problemă:
- dacă citim, cum spune Dan, în picioare de 4 silabe (peoni), versurile 1, 2 și 4 curg perfect, fiecare având câte un peon cuaternar (3 silabe neaccentuate și a patra accentuată) și un peon terțiar (accentul este pe a treia silabă); problema aici este că la versul al treilea al trebui să citim tot cuvântul \"rândul\" neaccentruat, ceea ce nu este tocmai foarte bine;
- putem citi toată epigrama în picioare trisilabice, cu accentul pe prima silabă (dactili) și atunci avem la toate versurile câte doi dactili compleți și unul incomplet (un troheu); problema ar fi că ajung astfel să fie accentuate cuvinte nu prea importante la început de vers, cum ar fi \"o\", \"la\", \"se\".
Numai bine!
Cornel