Rodean Stefan-Cornel

1. "Că acuma" (sau, pronunțat în tempo rapid "că-acuma"), mie nu mi s-a părut și nici acum nu mi se pare a fi o cacofonie, cu atât mai puțin una "de zile mari", deși recunosc faptul că sunt soluții simple de a face ca versul respectiv să sune puțin mai bine.
2. Referitor la poante, din cele 6 epigrame postate am încercat o oarecare surpriză la prima, la a doua, la a cincea și la a șasea, iar la a treia și a patra am exploatat niște jocuri de cuvinte; cum au ieșit se vede și apreciază fiecare (în ceea ce mă privește, mie mi s-a părut că poanta primului catren este mai reușită, am fost chiar foarte mulțumit de ea).
3. Știam că s-au cerut câte 5 epigrame la fiecare temă și chiar am trimis atâtea, adică am pus în plic 10 epigrame în total, destul de multe, în condițiile în care, în perioada respectivă mai aveam pe "masa de somn și pe patul de lucru" (l-am citat pe Florian Abel) o sumedenie de alte epigrame și poezii pentru concursurile de la Cluj, Galați, Iași, Chișinău, Vâlcea etc., dar văzând că unii au postat doar câte 3 de temă, am procedat la fel; oricum, cele 4 nepostate sunt cam la nivelul celor de la pozițiile 2-6...
Mulțumesc pentru opinii!
Cornel

Daniela,
Nu toate tipurile de epigramă au poanta în ultimul (sau ultimele) cuvinte din al patrulea vers. Sunt, spre exemplu, epigrame bazate pe jocuri de cuvinte, ori din cele bazate pe comparație, sau pe absurd (paradox), în care poanta este în ultimele două versuri, sau în întreg versul patru, ca să nu mai spun de epigramele aforistice, în general.
Eu îți sugeram să încerci epigrame cu poanta percutantă, care se devoalează doar în ultimul cuvânt al catrenului, sau în ultimele cuvinte din ultimul vers, epigrame bazate pe surpriză, pe "întorsături" spectaculoase. Adică, începi să spui ceva, cititorul se gândește la un aspect și... abia în ultimul cuvânt își dă seama că era vorba de altceva. Sau, dai impresia că îl lauzi pe cineva, dar la sfârșit - surpriză! - de fapt l-ai criticat. Nu am timp acum să dau exemple, dar sper că ai înțeles. În primul comentariu eu nu am vrut să spun că ai greșit cu ceva până acum. În mod firesc, în calitate de tânăr epigramist, la început ești atras mai mult de jocuri de cuvinte, de situații aflate în opoziție, de comparații, de trecerea de la unele expresii "la figurat" la alte înțelesuri "la propriu" (sau invers), din care pot ieși epigrame foarte bune (dar care sunt, totodată, de multe ori, și "locuri comune" sau "piste facile"), dar vine o vreme când trebuie să abordezi și genul de poante de care spuneam, care nu este ușor deloc.
Cam atât, deocamdată.
Numai bine!
Cornel

Daniela,
Dacă citești atent comentariile mele de când activez pe "Agonia", o să vezi că nu am dat sfaturi niciodată, și chiar luările de poziție tranșante, în care eram sigur de ceea ce spun, le-am îmbrăcat cu formulări de genul "în opinia mea", "consider că", "mie mi se pare" ș.a.m.d.
De data aceasta, însă, o să fac o excepție (era să zic "de dragul tău", dar atât ar fi așteptat alții) și o să-ți fac o recomandare, deoarece îți este necesară și este păcat să nu o spună cineva:
Te rog, încearcă, în viitor și epigrame "cu surpriză", cu "întorsătură", cu poanta în ultimul cuvânt (sau în ultimele cuvinte). Cred că poți face acum acest pas important și merită, zic eu.
A nu se înțelege cumva că am o părere proastă despre catrenul de mai sus (dimpotrivă).
Mă bucur că te-am cunoscut și "față în față", dar îmi pare rău că te-ai retras atât de devreme de la festivalul respectiv și nu am putut comunica mai mult cu tine.
Numai bine!
Cornel

În primul rând, felicitări pentru premiu!
Apoi, în continuarea discuțiilor pe probleme de limbă (cred că GPI are dreptate și, în plus, o spune cu umor) fac și eu o observație:
În două epigrame succesive ai folosit "de-o parte" și cred că trebuia scris "deoparte". Părerea mea este că atunci când vrem să subliniem că lăsăm (sau dăm) ceva la o parte, într-o parte, izolat, scriem "deoparte" (vezi DEX pag. 278 și DOOM pag. 273). Când vrem să subliniem că două fenomene sau păreri sunt opuse, separate, spunem și scriem "de o parte" (sau "de-o parte") respectiv "de altă parte"; în acest sens este foarte uzuală formularea "pe de-o parte... pe de altă parte" (vezi DOOM pag 273.
Epigramele mie îmi par frumoase, construite corect, mă mir doar că primele două le-ai dus pe aceeași pistă. Și apoi, strâns legat de acest subiect, nu înțeleg de ce ai trimis doar câte 3 la fiecare temă, din moment ce chiar tu ai postat anunțul de concurs pe agonia și spuneai că se cer câte 5, deci 10 în total...
Numai bine, să ne revedem sănătoși!
Cornel

Dane, primul tristih mi-a plăcut foarte mult. Asocierea dintre poet, trandafir și gaura din gard mi se pare deosebit de sugestivă, cuprinde o întreagă filozofie...
Al doilea cred că este un senryu drăguț, iar la al treilea îmi scapă ceva, că nu l-am înțeles pe deplin (mă derutează al doilea vers, dacă ar fi lipsit ar fi fost clar) și, sunt sigur că niciun cuvânt nu este pus la întâmplare.
Sper că nu te superi dacă improvizez, pe loc, două glumițe \"de duminică după amiaza\", apropo de textul postat de tine mai sus:

curte de poet-
un trandafir străbate
gaura din gard
(Dan)

Curte de poet
refuzată - gaura
e-n buzunare

Cornel

coșul plin cu foi-
o gâscă genială-și
oferă pana
(Dan)

Gâsculița ta
se vrea chiar poetesă -
dă-o-n pana mea

Cornel

Mulțumesc, Dane, pentru aprecieri, dar în primul rând tu trebuie să fii felicitat, atât pentru postarea celor trei tristihuri, cât și pentru replicile noastre pe care le consideri inspirate. Ai sesizat perfect ce am vrut eu cu prima replică. În plus, am avut în vedere și oile; în primul înțeles m-am gândit la oi ca la niște animale agitate în timpul unor fenomene naturale (sau imediat înaintea acestora), iar la al doilea înțeles m-am gândit la fotbaliști (tratați de patron ca niște oi), agitați de teamă că vor intra în gura patronului; Becali este agitat oricum...

Încă unul pe aceeași temă:

Stea căzătoare -
la stână be be be beee
la palat me meee

Și unul pe altă pistă:

Stea căzătoare
(apusă) - vor cădea și
multe capete

Cu prietenie,
Cornel

Stea căzătoare -
oile agitate
Becali idem

Cornel

Nicio surpriză nu este faptul că Nelu Gârda a reușit 4 replici foarte frumoase la epigrama dată; remarc în mod deosebit ideile poantelor, aforistice dar dublate pe alocuri și de jocuri de cuvinte sclipitoare, construcțiile simple, firești, naturale, corecte gramatical și prozodia foarte bună (cu o mică obiecție la \"printre\"); mie mi-au plăcut mai mult a doua și a treia.
Nicio surpriză nu este faptul că una dintre aceste epigrame a fost evidențiată la concursul revistei \"Epigrama\".
Nicio surpriză nu este faptul că această epigramă (cea evidențiată) apare în revistă cu un dezacord gramatical (\"Eu sunt azi ai femeii fani\", deși tu ai scris \"Eu sunt printre-ai femeii fani\"), deoarece și mie mi s-a întâmplat de foarte, foarte multe ori ca în reviste și în cărți să-mi apară epigrame cu aritmii sau greșeli gramaticale de care nu sunt răspunzător. În cazul de față, probabil că cineva a vrut să îndrepte mica aritmie cu \"printre\".
Și, în final... citind comentariile și replicile de la subsolul acestui text... nicio surpriză nu văd în faptul că un renumit scriitor, dacă nu își folosește notorietatea pentru a răzbi mai ușor în afaceri sau în politică, și-o folosește pentru a suci capul tinerelor care aspiră la glorie literară (vezi \"mon petit miracle\", \"talentata mea\", \"îngeraș mic\" și multe, multe altele).
Altfel spus, apropo de precedentul meu comentariu făcut la juna cu pricina, \"Umor și amor - un nou episod\".
Numai bine!
Cornel

În opinia mea, poanta epigramei de mai sus face parte din categoria acelora despre care spui: \"E interesantă, chiar foarte drăguță, dar cum de mie nu mi-a trecut prin cap până acum?\". Apoi, te întrebi: \"Da, dar oare nu o fi descoperit-o altul până acum, că expresia cu păstrarea capului pe umeri este foarte răspândită, iar asocierea cu călăul care-ți ia capul de pe umeri ar fi la îndemâna umoriștilor?\".
Daniela, eu neavând încă răspunsul la cele două întrebări, spun doar că îți doresc succes, atât în epigramă, cât și în dragoste (apropo de dragoste, citez din subsolul acestei pagini \"Daniela... mea\", \"Petrișor, dragostea mea\", \"cher Petrișor\" și multe altele asemenea, în versuri de o gingășie deosebită; sper să nu fi întrerupt ceva frumos, nu o fac din gelozie, dar ai în vedere faptul că textele se pot șterge de pe site, dar comentariile nu și, Doamne ferește, cine știe ce va mai fi peste ani!)
Cornel

Daniela,
Deduc, din primul comentariu al lui Sorin că epigrama ta a arătat inițial altfel (el citează la început un catren și pune în paranteză numele tău).
În opinia mea, modificările pe care le-ai făcut la construcție (destul de multe) nu au fost deloc inspirate. În general, noua variantă este mult mai complicată la citit, deoarece la ea apar în plus inversiuni, virgule, paranteze orizontale. Apoi, ultimele două versuri erau construite mult mai \"românește\" în prima variantă. După cum îmi apare mie catrenul acum, \"și\" din versul al treilea nu se leagă bine de \"dar, în plus... banii\" din ultimul vers. O exprimare firească ar fi (neversificată): \"pun și bacterii, dar și banii\" ori \"pun bacterii și, în plus, banii\".
Referitor la ideea poantei, banii sunt mulți sau puțini, deci nu au legătură cu microscopul. Sub microscop se pune ceva ce este foarte mic, pentru a fi mărit. Spre exemplu, ca să rămânem în domeniul ales de tine (cu veniturile bănești), mic este salariul sau, mică este suma înscrisă pe \"fluturașul\" de salariu sau pe cuponul de pensie (în acest sens am văzut, spre exemplu, o caricatură în care cineva și-a pus la microscop cuponul de pensie).
Numai bine!
Cornel

Laurone,
Este foarte bine ce faci, mai ales pentru \"simpatizanții\" care încă nu sunt abonați la revistă și care nu sunt membri ai unor cenacluri sau ai UER. Felicitări!
Semnalez, însă, faptul că ai omis un concurs, la care au fost desemnați câștigători nu mai puțin de 6 agoniști. Este vorba de concursul \"TOP E\", între cenacluri, la care redacția stabilește cea mai bună epigramă din cele trimise în numele cenaclurilor respective, fiecare din aceste epigrame câștigătoare primește o notă și este publicată în revistă (de aceea am spus că, în opinia mea, toți cei nominalizați aici sunt câștigători). Deci, la acest concurs au primit nota 9 Sorin Olariu, Marian Dobreanu, Nicolae Bunduri, nota 8 au primit Ion Diviza și Ștefan-Cornel Rodean și 7 Ioan Toderașcu.
Bine v-am regăsit pe toți!
Cornel

Ca de obicei, un foarte bun text, despre care s-ar putea scrie, la modul laudativ, foarte multe.
De această dată o să subliniez doar câteva elemente, care mi-au plăcut mie cel mai mult:
- preocuparea autorului pentru a clasifica totul, de a ierarhiza, de a compara, de la cele mai simple (sau poate doar în aparență simple) elemente, la cele mai sofisticate;
- grija (aproape obsesivă) de a trece totul, nu numai rațional, dar și afectiv, prin \"filtrele personale\", de a ne spune sau reaminti unele chestiuni care ne ajută să-l cunoaștem și mai bine pe autor; de fapt, tocmai acest echilibru între seriozitatea documentării și rigoarea relatării pe de o parte și căldura limbajului pe de altă parte, cadrul intim realizat, reprezintă, în opinia mea farmecul, nota personală a jurnalelor lui Dan; astfel dă impresia că se adresează unor prieteni, practic toți cititorii sunt invitați să-i împărtășească impresiile din excursie, și totul este firesc, neforțat;
- parantezele sunt făcute la timp și mi se par bine dozate; este evident faptul că prin acestea autorul nu vrea să epateze, nu ține să ne arate erudiția sa, ele sunt doar pentru a ne ajuta pe noi cititorii, să înțelegem mai bine unele elemente ale jurnalului;
- pe cei care nu sunt \"la fel ca el\" (colegi de excursie sau locuitori ai țărilor respective) autorul îi tratează cu înțelegere și cu umor.
Dane, felicitări pentru această scriere și pentru faptul că \"te respecți\" în fiecare an.
Cornel

Am prins curaj - mai mare hazul! -
Că mi s-a îngroșat... obrazul.

(Zici că poanta-i subțirică)
Asta-nseamnă că e fină?
(Ica)

Vrăjit de poante pe vecie,
Privesc și la a ta cu jind,
Dar este foarte străvezie
Și nu pot, chiar deloc, s-o prind.

Cornel

Soție devotată

Muncind în casă, ca o sclavă,
Pe soțul ei, un bețivan,
L-a ajutat să urce-n slavă,
Și-i face parastas de an.
(Ion Ruse)

De-i face parastas doar dup-un an,
E clar că laude primește-n van,
Că răposatu-i pomenea, să știi,
De cruci și parastase zi de zi!

Cornel

Adevărată (să sperăm că doar parțial și doar pentru o scurtă perioadă din vremurile astea) prima precizare, iar \"ghidușia\" a doua a ta este chiar drăguță.
Mă opresc aici cu \"A fi... sau a nu fi...\", dar continui cu \"A da... sau a lua\", cu \"A băga... sau a scoate...\" și cu altele, în același stil.
Numai bine!
Cornel

După unele impresii,
Asta este România:
Unii așteptând pe Messi,
Alții, pe Mesia!
(Laurone)

Vrem s-ajungă-n țară amândoi,
Însă nu știm care va fi trampa:
Messi-a spus că ar juca cu noi,
Dar Mesia e-n \"Silențio stampa\".
Cornel

Păi, pe de o parte ți-am indicat pagina din DEX, iar pe de altă parte în comentariul de la ora 16.02 ți-am scris eu explicit care este forma cuvântului la masculin și la feminin. Deci, la feminin este \"eschimosă\" (atât pentru substantivul care definește populația indigenă de tip mongoloid, cât și pentru cel care se referă la o persoană care aparține acestei populații).
Cornel

Ai corectat doar pe jumătate...

Da Nelu, ai dreptate, deși eu mi-am conturat opiniile neinfluențat de catrenul tău.
De fapt, inițial am scris \"Cu toată prețuirea pentru autor și pentru steluțar\", dar mă gândeam că o să-mi reproșezi că pe tine de ce nu te prețuiesc. În plus, poate se supăra Dan crezând că îl atac pe el...
Acum tu ești satisfăcut, iar Dan și Sorin... sper să nu se supere; oricum tu ești de vină...
Cornel