Rodean Stefan-Cornel

Mulțumim Grigore pentru informare, felicitări organizatorilor!
Din păcate, în această vară eu am fost nevoit să refuz participarea la întâlnirile de la Alba, Cluj și Vama. Dar, ca o compensație, mă bucură faptul că agoniștii fac cum fac și sunt prezenți peste tot, inclusiv pe podiumurile de premiere (felicitări Ion Diviza și Grigore Chitul!).
În plus, observ că pe fondul disputelor politice interne, în care se vorbește de lovituri de stat și de alte încercări de subordonare a diferitelor instituții, acum câteva zile, la Vama, Agonia a dat o adevărată "lovitură"! Păi, cum altfel să interpretez prima fotografie, în care un reprezentant de seamă al site-ului nostru, Dan Norea, este întâmpinat cu pâine și sare?!
Așa, Dane, te-ai ajuns și nici măcar nu-ți stă rău!
Cornel

Știam încă de anul trecut despre acest proiect și mă bucur că el se înfăptuiește. Să sperăm că voi putea participa și eu măcar la câteva activități. Mulțumim Dane pentru aducere aminte, felicitări ție, lui Călin Sămărghițan și celorlalți "artgothici" inimoși!
Cornel

Vali, ai intuit parțial, în sensul că, într-adevăr, cele mai mari bătăi de cap mi le-a dat a doua temă, dar numai la prima epigramă, că pe cealaltă am construit-o relativ repede.
Nelu, mulțumesc de trecere și de aprecieri.
Nae, sensul în care am folosit "de... geaba" este cel în care se utilizează, de multe ori, ultimul cuvânt într-o epigramă, adică de a crea o poantă; în cazul de față s-a vrut o poantă folosind un calambur, realizând o mică surpriză, pe tema dată și rămânând în actualitatea care ne omoară (la propriu). Mulțumesc pentru atenție.
Numai bine, tuturor!
Cornel

Domnule Iurașcu,
Vorbeați de riscurile pe care vi le asumați prin catrenul (dur, într-adevăr) adresat domnului I.I.B. Păi, primul risc este acela de a fi trecut comentariul respectiv la OffTopic, ceea ce nu ar fi de mirare, deoarece domnul în cauză nu are cont pe Agonia, ca să vă răspundă...
Fără supărare, nu?!
Cornel

În opinia mea, atunci când analizăm um grupaj de epigrame care au fost trimise la un concurs, trebuie neapărat să avem în vedere condițiile în care acestea au fost create: teme impuse, timpul avut la dispoziție, caracterul inedit. Adică, una este ca, din 1000 de catrene create anterior să grupezi câteva pe o temă și să le publici undeva și alta este să primești tema, să constitui grupajul "de la zero" până la o dată stabilită, iar apoi să-l postezi spre analiză publică. Spun aceasta pentru toți colegii, dar mai ales pentru cei care nu participă în mod curent la multiplele concursuri organizate și poate ar aștepta de la unii epigramiști să posteze cu aceste prilejuri numai epigrame excepționale. Și o mai spun pentru a sublinia că epigramele de mai sus se înscriu, în opinia mea în categoria "participare mai mult decât onorabilă la concurs", adică toate se caracterizează prin: respectarea strictă a temei; plasarea în catren a unei poante epigramatice; construcția corectă, din punct de vedere al pregătirii poantei; respectarea regulilor gramaticii limbii române; prozodia corectă; eufonie ș.a.m.d. Cu toate acestea, niciunul nu iese în mod deosebit în evidență și nu poate fi remarcat ca fiind de o calitate cu totul deosebită, ceea ce nu scade cu nimic meritele autorului, după cum am încercat să demonstrez încă de la începutul acestui comentariu.
Numai bine!
Cornel

Dane, tu nu ai comentat cu întârziere, că nici măcar nu erai obligat să scrii vreun comentariu; adevărata întârziere este în răspunsul meu.
Mulțumesc, deci, pentru cuvintele frumoase scrise aici; criticile, deoarece bănuiesc că sunt mai multe, mi le poți adresa personal, ca să nu aglomerăm pagina:))
Cornel

Mulțumiri celor care au citit informarea și au comentat, felicitări agonistului Nelu Gârda, care s-a acoperit de glorie la două subsecțiuni și care nu are de ce să se supere că a fost clasat puțin sub maestrul Larco la ambele subsecțiuni, felicitări lui Dan Norea pentru ideea cu atragerea lui Larco spre Agonia, numai bine tuturor!
A, era să uit:
Eugen Sfichi, pe loc repaus!
Cornel

Domnule Prundoiu,
Chiar dacă nu prea am comentat la textele dumitale te-am urmărit, atât pe Agonia cât și la publicația la care ai trimis texte și la care am și eu atribuțiuni, constatând cu mare bucurie progresele clare pe care le-ai făcut. Apreciez de asemenea consecvența și devotamentul față de site, dovedite prin desele postări, prin comentariile scrise și prin replicile tot mai prompte. Tocmai de aceea îmi spun sincer, și cu cele mai bune intenții, părerea despre catrenul postat mai sus:
- titlul este interesant, el însuși având o poantă, care se continuă și în catren (paraleismul dintre clubul de noapte și clubul ca loc de întâlnire a șahiștilor);
- prozodia mi se pare bună;
- construcția, în general, pare de asemenea fără probleme, atât ca pregătire a poantei cât și din punct de vedere gramatical;
- am înțeles că ai urmărit două tipuri de poante: unul pe tot parcursul catrenului, prin folosirea cu dublu înțeles a diferitelor cuvinte din cele patru versuri(scrise cu majuscule) și altul la final, unde, pe lângă dublul înțeles al cuvântului "tură", ai făcut un fel de haz de necaz din situația creată; problema este că, în opinia mea, aceste poante (atât cele "lingvistice" din fiecare vers cât și cea finală, "de situație") sunt destul de facile, astfel de jocuri de cuvinte fiind ușor de realizat pe nenumărate teme; bineînțeles, alta era situația dacă în primele trei versuri dădeai impresia că te limitezi doar la jocul de cuvinte, iar în ultimul "loveai" cu o poantă tip surpriză, întorsătură, sau cu ceva cu tâlc profund, aforistic;
- în concluzie, pentru amuzamentul personal și ca antrenament, eu spun că nu este rău ce ai făcut, cu atât mai mult cu cât catrenul are totuși o poantă și este scris într-o prozodie bună, dar la valoarea pe care o ai și la viitorul care ți se întrevede ca epigramist, eu cred că nu trebuie să mai pierzi timpul cu așa ceva.
Bineînțeles, este doar o opinie, de care nu ești obligat să ții cont, iar dacă mă vei contrazice (pe un ton "așezat" și politicos), sau dacă alt coleg va fi de altă părere, nu mă voi supăra.
Numai bine!
Cornel

Cred că am mai spus-o cu alt prilej, nu sunt invidios, dar câteodată, când văd vreo poantă "trăznet", foarte clară, foarte simplă, la care în mod normal ar fi trebuit să mă gândesc și eu (sau și alții, deodată, așa cum se întâmplă de multe ori cu anumite piste, care se bătătoresc repede) îmi pun întrebarea: cum de mie nu mi-a trecut prin cap așa ceva? Și, deși se vorbește cam de multișor despre apocalipsă, nu am mai văzut o asemenea abordare ca la prima epigramă de mai sus, că la ea mă refeream. Felicitări, mi-a plăcut foarte mult poanta!
Prima epigramă de la "de florile mărului" mi se pare cam forțată (metafora cu cucul mi se pare oricum mai puțin inspirată decât cea cu frunza), iar pentru unii (sau unele) s-ar putea să fie și puțin mai "absconsă" (eu am înțeles-o din prima), ca să nu mai spun de ce ar spune alții mai pudibonzi...
Celelalte cred că sunt bune pe deplin, fără probleme.
Deci, zic eu, dacă acest concurs ți-a dat prilejul să scrii prima epigramă, înseamnă că participarea ta nu a fost de florile mărului.
Numai bine!
Cornel

Meritul principal al acestui grupaj este acela că a salvat cele două teme stabilite, în sensul că a mai atenuat din îndârjirea cu care ele (mai ales prin "indicațiile și orientările" scrise cu alte caractere) conduceau spre o anumită abordare partinică. Altfel spus, autoarea, în mod elegant, a respectat temele, dar "nu a mușcat momeala". De fapt, salvând temele, și-a salvat și propriile creații, pe care le poate depune în portofoliul personal, unele dintre ele rezistând și după concurs (cât de mult, vom vedea). Remarc, de asemenea, echilibrul valoric, atât între teme, cât și între epigrame. Toate catrenele mi se par atent construite, greu se poate spune că sunt scăderi valorice la unul sau la altul, dar nici nu se poate afirma că vreunul este cu totul și cu totul nemaipomenit de bun. Faptul că printre atâtea alte preocupări de serviciu și de familie, printre atâtea alte sarcini legate de Agonia și de publicațiile la care colaborează, printre atâtea alte concursuri la care trimite constant, a reușit să scrie, pe teme impuse, șase catrene mai mult decât onorabile, este, în opinia mea, o dovadă că Vali Slavu are încă resurse, care nu sunt la îndemâna oricui.
Felicitări pentru premiu!
Cornel

Nae Bunduri,
Cărămida pe care tu, metaforic, o invoci am văzut-o și eu, ea este alcătuită din încurajările pe care mi le-ai adresat cu câteva prilejuri, pentru care îți mulțumesc.
Domnule Dume, onorat de prezența dumneavoastră!
Cornel

Felicitări, Tataie, cu atât mai mult cu cât a pune în aceeași carte 37 de catreniști cu firi diferite, de valori diferite, cu orgolii mai multe sau mai puține ș.a.m.d., reprezintă un risc, pe care nu și-l poate asuma oricine.
Drăguță prezentarea lui Nelu Gârda!
Sănătate!
Cornel

Doamnă Eugenia,
Dedicația a fost scrisă pe loc, la inspirația de moment, deci nu poate fi chiar de top, înseamnă că de top sunteți dumneavoastră. Pe de altă parte, dacă eu, care m-am întâlnit cu dumneavoastră o singură dată și vă urmăresc doar prin internet, v-am descoperit atâtea calități, înseamnă că în realitate aveți mult mai multe (probabil la fel este și cu defectele, dar nu despre ele discutăm acum :)).
Domnilor Prundoiu și Miclăuș,
De-a lungul timpului am participat la mai multe dueluri care au pornit de la calitatea mea de colonel în rezervă (exploatându-se multiplele înțelesuri ale cuvântului "rezervă") și, sincer să fiu, nu aș mai continua, poate și de teamă că nu aș mai găsi ceva nou...
Asta nu înseamnă că nu vă prețuiesc și că nu vă mulțumesc sincer pentru că v-ați gândit la mine.
Sănătate, tuturor!
Cornel

...este o dovadă că atunci când vrei să faci ceva, când faci cu plăcere și cu pricepere acel lucru, nu se poate să nu iasă bine.
Mă refeream desigur la Vali Slavu, care a realizat o cronică utilă și plăcută. Adică, aceasta cuprinde informații utile despre evenimentul prezentat, dar în același timp, mai ales prin pozele făcute și prin explicațiile date acestora, materialul este cu adevărat umoristic.
Aș completa textul postat cu un aspect care mi se pare important:
Deși un critic literar contemporan spunea, cu un anumit prilej, că scriitorii de literatură umoristică sunt prea serioși în realitate și chiar plicticoși, gala festivalului de la Primăria Vișeu s-a desfășurat într-o atmosferă foarte destinsă, la aceasta contribuind atât umoriștii (în frunte cu gazdele Perța și Tomi), cât și ceilalți participanți, un rol deosebit avîndu-l chiar domnul primar.
Mulțumim Vali, numai bine tuturor!
Cornel

Ioane, scuză-mă, am comis-o! Cer scuze și celorlalți pentru aritmia din versul 4 (cu "era") de la catrenul de răspuns scris lui Ioan Toderașcu; mi-am dat seama imediat după, dar plecase comentariul!
În loc de "Că de la tine-mi era teamă...", se poate spune "De tine îmi era cam teamă.", deși nu mai are chiar aceleași înțelesuri și subînțelesuri.
Cornel

O carte cu învățături
Profund utile-ntregii nații,
Cu pilde, cu cimilituri
Și mult umor... în ilustrații!
:)
(Nelu Gârda)

Atunci când ofer câte-o carte
Eu nu-mi fac speranțe deșarte,
Că știu: cine nu stă pe roze
Cu "cartea" se uită la poze.
Cornel
P.S. În cazul de față, recunosc, sunt șanse mari ca tu să ai dreptate în totalitate și doar la mine să fie o glumă...

Colegul nostru, anevoie,
Un prim volum a tipărit
Și, cu respect, ne cere voie
... Când faptu-i gata împlinit!
(Ioan Toderașcu)

Eu voie am cerut 'nainte
Doar de la ași în epigramă
Și de la domnul președinte,
Că de la tine-mi era teamă...
Cornel

Am procurat, mai anevoie,
Un tom, sperând să mă amuze,
În care tipu-și "cere voie..."
Eu cred că vrea să-și ceară scuze!
(Dan-T)

Amice,-mi amintești de Rică -
Un "scârța-scârța" pe hârtie doar -
Deci, chiar de nu îmi este frică,
Îți fac pe plac: "Scuzați, pardon, bonsoar!"
Cornel
P.S. Vorba vine "scârța-scârța" că, de fapt, mi-a plăcut catrenul tău.

Militarul nostru în rezervă,
Chiar și astăzi își mai cere voie,
Dar fiindcă scrisul e cu vervă
...Nu-i nevoie!
(Ion Cuzuioc)

Eu voie-mi cer, fiind la greu,
Căci „în rezervă” sunt doar eu
Și încă doi-trei milostivi,
Dar „cârcotașii” sunt activi!
Cornel

Din „Dați-mi voie” am să-ți spun,
Că am citit și eu o parte,
Și-am constatat: Ești tare bun,
Că mi-ai trimis și mie-o carte.
(Mitru)

Receptat mesajul tău:
Bun, rău!
Cornel

Grigore, ești spiritual și generos, doamnă Sorina, mulțumesc pentru gândurile bune, domnule Silișteanu, m-ați dat gata cu poemul pe care mi l-ați dedicat în comentariul de mai sus!
Numai bine tuturor!
Cornel

Ioan Toderașcu, Prundoiu Dan, Dan Herciu, Ion Cuzuioc,
Onorat de cuvintele frumoase, mulțumiri pentru gândurile bune.
Dan-T, comunică-mi prin e-mail unde să-ți trimit cartea (nu "contra cost", că mai am câteva de oferit, în plus față de cele pe care le-am dat deja).
Voi reveni cu replici versificate.
Cornel

Vali, mulțumesc pentru prezentare! Nu știu dacă merit chiar toate vorbele frumoase pe care le-ai spus despre mine, dar te felicit pentru că ai menționat ceva la care eu țin foarte mult și care cred că mă caracterizează: într-adevăr, nu am făcut nimic la întâmplare, nici în alcătuirea acestei cărți, deși nu sunt convins că toate opțiunile mele au fost cele mai bune.
Nelu Jorz, Sorin Olariu și Nelu Gârda, vă mulțumesc pentru intervenții.
Gigi, ca să nu înțeleagă cineva că tu ai cartea și ți-a plăcut doar coperta acesteia, îți amintesc și aici faptul că te-am rugat să-mi dai o adresă la care să-ți trimit volumul; încă nu este târziu, mai am exemplare din această ediție...
Sănătate tuturor!
Cornel

Grigore, mulțumesc frumos și scuze pentru întârziere! Ca întotdeauna, opiniile tale sunt importante pentru mine. Am auzit că te-ai evidențiat din nou în concursul de la Vișeu, de data aceasta la secțiunea parodie și ești pe podium, felicitări și sper să ne întâlnim acolo (scuze și pentru faptul că îți adresez aici felicitările, nu mai am timp să intru la pagina respectivă).
Numai bine!
Cornel

Mulțumesc tuturor comentatorilor pentru lectură, observații și replici. Să ne revedem (sau cel puțin să ne citim) sănătoși!
Cornel