A. P. -fragment dintr-o pornire

A. P.-fragment dintr-o pornire Cu toate astea, pumnul mi-a trecut pe lângă ureche. Mi-a atins umărul, dezechilibrându-mă și împingându-mă spre ușa băii. Văzuse când întorsesem capul și încercasem să mă strecor pe sub brațele lui și s-a răsucit pe vârful picioarelor și cu corpul aplecat și rezemat de bar, și-a făcut vânt și m-a izbit cu latul pumnului în bărbie, îmbrâncindu-mă în același timp cu umărul, în vreme ce se propulsa din bar cu cealaltă mână și mă scuipa și încerca să mă agațe iarăși când mă prăbușeam și să mă lovească încă o dată. Ultima mișcare îl descumpănise însă și trebuise să se prindă de mine și să mă respingă cu genunchii ca să rămână pe picioare. În cădere l-am apucat de ambele brațe și am căutat să scap de gustul sângelui adunat în gură. Simțeam pe obraz două arsuri largi. Două discuri incandescente care se dilatau parcă de fiecare dată când clipeam, iradiind corzi lungi de căldură uleioasă de-a curmezișul feței. Intersectate deasupra nasului și împrăștiate peste ochi, săreau pe sprâncene în sus pe frunte și se scurgeau de-o parte și de alta a capului ca niște pârâiașe de lavă; se uneau apoi la ceafă și-n jurul gâtului, strângându-mă într-un laț aprins care se micșora de-ndată ce încercam să trag aer în piept. Inima îmi bătea peste tot. O auzeam pulsând adânc prin fundul stomacului. Legănată de fluidele înspumate care îi transmiteau vibrațiile în coaste și printr-o zonă oscilantă, penetrabilă, așezată undeva deasupra vezicii gata să plesnească; bătea în coapse; în genunchi; bătea cu două așchii metalice sub sfârcuri. Izbiturile din umeri și cele din gât se coagulau într-un bubuit compact, din esofag și până-n căușul scrotului, însoțit de reverberații pătrunzătoare ce se rostogoleau cu sângele înfierbântat de-a lungul venelor, strivite apoi sub piele în serii de mici explozii înțepătoare, stinse cu sfârâituri care urcau pe urmă din nou cu bătăile inimii, între scurte detunături asemănătoare focurilor de artificii. Iar lucrurile din bar își negociau conținutul. Profilurile scăldate în lumina puternică, fugite dintre tiparele lor, formau o pastă strălucitoare și irespirabilă prin care fizionomiile pluteau ca niște cercuri de ulei. Ceva mi-a săltat corpul, zgâriindu-mi spatele de o suprafață dură. O stea ruginie mi-a explodat în centrul feței, sub nas. Am simțit cum stomacul mi se înnoadă și țâșnește pe gât, odată cu un damf acru și puturos. Un torent zgrunțuros mi s-a oprit în dinți, forțându-mă să-l înghit imediat ce capul mi-a alunecat înapoi, tras cu o smucitură și izbit de-o tablă moale, îndoită de greutatea corpului meu, prăbușit apoi în aceeași parte. M-am rostogolit cu gâtul sucit și cu mâinile adunate sub piept. Picioarele au atins zgomotos podeaua. Am auzit tălpile adidașilor pocnind pe parchet și catarama curelei zgâriind suprafața lucioasă. Apoi câteva degete mi-au înșfăcat umărul și m-au răsucit. Îl vedeam acum destul de deslușit prin ceața uleioasă, trupul îi era în continuare descompus într-un amalgam de linii și curbe înfipte în figuri geometrice dizolvate în vălurele și eșarfe colorate de lumina intermitentă. Dar din acea ceață sclipitoare țâșneau reverele triunghiulare și pătate de vin ale unei cămăși cu picățele albastre, încadrând un grumaz scurt, fulgerat de vene și spuzit de coșuri. Treptat, o barbă tunsă rotund și-a îmbinat contururile cu oasele unei mandibule grosolane și doi obraji s-au lățit în niște băltoace lăptoase până sub ochii înroșiți și genele strânse și împletite, semănând cu bucățile de sârmă. Gura s-a crăpat dintr-o dată și a despicat fața cu o nervură însângerată. Dinții au sclipit printre buzele încrețite de suflul unui icnet, pe măsură ce capul se avânta înainte, urmărind mișcarea pumnului care se înălța încet, pe sub reverele cămășii și tulbura ceața, cu o coadă de steluțe și pârâituri albastre. Fața, pe care apăruseră între timp și sprâncenele îmbinate deasupra nasului, s-a întunecat și s-a încrețit o clipă, s-a denivelat și și-a întins trăsăturile ca niște corzi. Durerea a izbucnit undeva departe, între urechi, atât de adânc încât mi s-au tăiat picioarele. Am vrut să mă mișc. Coapsele îmi erau imobilizate. Ca și mâinile și restul corpului. În loc de asta am respirat pe nas. Și ceva negru și lung mi-a alergat pe piept și mi-a intrat pe sub coaste. În partea unde bănuiam că trebuiau să se afle șalele și fundul, aveam un soi de sac gol și nesfârșit care primea ecourile fiecărui gest pe care încercam să-l fac iar ceața asorta panglici și fundițe și scăpăra în steluțe multicolore.