joci de-a v-ați ascunselea
cu veverițele din mine
și le ucizi apoi
Mă întreb dacă înjumătățirea lasă rest
sau dacă partajul dă cu virgulă
ca în bancul cu popa
Mă scârbește
baladă pentru Adelina
și noi, răsfrânți, pe marginea de apă dintre Heaven și Hope…
tu petreceai agale amintiri din vremuri apuse
treceai sub tăcere cuvintele nespus(e) și
eu purtam, ca voal,
prin nervurile mele
se scurge iubire
in lanturi lungi de munti ma desfasor
oceanic
suboceanic
subconstient
constient
te caut, te iubesc, te definesc
de-atatea ori ti-am spus ca te
am atipit
ursitoare vin sa-mi citeasca Kama Sutra
Exact cat trebuie!
La moartea mea, ursitoarele-or sa piara
caci se sfarseste in mine
sirul celor muti si al dementilor
intru iubire
intru
fâșii de drum înspre
apus
miazănoaptea îți poartă eșarfă gândul
vin ploi amare înspre tine
purtând nerostite cuvinte, refrene-nghițite
„c est la vie” un radio anunță stupid
și din tenebre de
Tii minte,
jucam sotron cu sufletele noastre
trasasem conturul
cu visele inmultite la doi
Zburam cai albi
si ceruri
saltand intr-un picior
cifre murmurand
calcam adesea stramb
pe liniile
RG