Am rupt cu dinții o bucată dintr-o partitură, fără să mă întreb care e varianta mai bună,
Melodic sau monoton, m-am străduit să țin ritmul sonor.
Cu strigăte vesele s-a oprit şi rima, crezând că
Te-am atins, dar doar cu privirea
Cântând ți-am întâlnit sclipirea,
Şi mi-ai spus de atâtea ori,
Că tu plângi de atâtea nopți.
Carnavalul din ploaia limpede
M-a trezit să merg mai greu
Spre o
Mă arunc în abisul lumii întunecate
Devenind un înger al morții
Ca ceasul veșnic,curgând ca apa
Sufletul își pierde speranța.
Prinț în noapte, robul zilei
Femeie cu coarne, coroană din vise
Inima
Cum să-ți povestesc despre o glumă anume
În perioada unui refugiu,
Al grăirii sfânt preludiu.
Să te regăsești în gluma unui analfabet
Care suflă un aer măreț
În al geniului râs citeț.
Râsetele cu
Cât suporți tu oare,steauă muritoare?
Străinul din poveste,a găsit o veste:lumea nu e ceea ce este.
Să-ți mai spun o glumă, c-un dram de minciună,
E fluturele oare, o minune-n continuare?
Dar
