O glumă uniformă
Am rupt cu dinții o bucată dintr-o partitură, fără să mă întreb care e varianta mai bună, Melodic sau monoton, m-am străduit să țin ritmul sonor. Cu strigăte vesele s-a oprit şi rima, crezând că
Spre tine
Te-am atins, dar doar cu privirea Cântând ți-am întâlnit sclipirea, Şi mi-ai spus de atâtea ori, Că tu plângi de atâtea nopți. Carnavalul din ploaia limpede M-a trezit să merg mai greu Spre o
Trăire
Mă arunc în abisul lumii întunecate Devenind un înger al morții Ca ceasul veșnic,curgând ca apa Sufletul își pierde speranța. Prinț în noapte, robul zilei Femeie cu coarne, coroană din vise Inima
Agonia unei glume
Cum să-ți povestesc despre o glumă anume În perioada unui refugiu, Al grăirii sfânt preludiu. Să te regăsești în gluma unui analfabet Care suflă un aer măreț În al geniului râs citeț. Râsetele cu
Întrebare din coroane
Cât suporți tu oare,steauă muritoare? Străinul din poveste,a găsit o veste:lumea nu e ceea ce este. Să-ți mai spun o glumă, c-un dram de minciună, E fluturele oare, o minune-n continuare? Dar