retras

ti-am citit toate poeziile trimise pana acum pentru ca m-ai facut curios. E atata sensibilitate in ceea ce scrii, atata nevinovatie si timiditate, si naivitate, si simt al poeticului. Si toate transpunerile tale...
O surpriza foarte placuta pentru mine.
Ce lipseste din peisaj? Foarte putin.
Am incredere in devenirea ta.

Al 13-lea vers e cu ghinion: \"si patul cald ramane trist,lipsindu-te pe tine\"
Probabil ai vrut sa spui \"lipindu-te pe tine...\"
Obisnuieste-te sa lasi un spatiu gol dupa fiecare semn de punctuatie. Nu pentru ca asa vreau eu, ci acestea sunt normele.
Parca mai voiam sa spun ceva...da, poezia e induiosator de nepoetica.

Hei, hei, hei, hei, heeeei!
Ce atata galagie in jurul unui text de doua parale?
PS
Nu ma deranjeaza avortonul poetic al lui Lucian, ci aplauzele celor din culise

Spunand cuvantul depresie
Mi se naste din pantecul ce contine maruntaie o impresie
Ca in loc de creta chioara, am mancat o bucata de gresie

Spunand cuvantul depresie
In capul meu de sub creerii tociti isi ia vant o obsesie
ca in loc de creta am mancat o bucata de gresie

Si a, mai vad un impegat facand semne disperate cu o mana dezarticulata in urma acceleratului de Iasi

Sper ca nu vrei si comentarii pentru doua randuri trantite acolo...

Dragule,

miroase de la o posta viteza cu care ti-ai arucat poema pe site. Nici macar n-ai recitit-o o singura data. Nici macar o data! Of! Pentru ca ai fi observat cel putin greselile ce s-ar in ochi, mari cat un ou de bibilica. Iata:
\"caci ai un suflet rat\" (probabil:rar)
\"e gru sa-ti spun acuma\" (probabil:greu)
\"S-au poate-ti spune Luna\" (sau nu \"s-au\") iar \"Luna\" se scrie cu \"l\"
\"Nu pot sa te iubesc!.\" (Ori pui ! ori punct, nu pe amandoua (vezi raspunsul lui Daniel_Copil)
In prima strofa folosesti: \"C-ai inceput...\" Incearca sa te feresti de acel \"c-ai\". Nu o sa-ti explic de ce.
Cat priveste poezia ta, nluand greselile tale in considerare, te las corigent. Ar merge ca poezie naiva dar nu stiu daca s-a lansat curentul...

frumoasa mea,
da-mi voie sa-ti spun: ventricol nu merge cu suras si nici cu irisi albastri
si nici clavicule cu gat sau coapse.
Aceste doua cuvinte sunt prea tehnice in context cu restul poeziei.
Ar mai fi o observatie. Acea imbratisare dinauntru in afara. Daca sti cum se executa, lamureste-ma si pe mine:) (am inteles, ai folosit o metafora, totusi...)
Si te rog, nu te mania pe mine

Nu ma pot abtine, dar o critica primita recent de la Oana Sarbu (vezi Melancolie) i se potriveste si acestei poezii. Ca o manusa.

Draga Oneas (alias Oana sarbu)

am citit din site-ul lui Petre Morar cam tot ce s-a putut citi pe acolo. Dupa care l-am contatctat si telefonic, intamplator locuind in aceeasi provincie. Si pot sa spun ca mi-a placut. Dar nu pentru asta am intrat aici. Ci vreau sa-ti multumesc pentru impresionantul (cantitativ) tau comentariu pe care ai avut bunavointa a mi-l trimite sub unul din textele mele (Melancolie)
Chiar daca ar fi fost numai injuraturi, tot ti-as fi multumit. Adevarul e ca ma bucur de o atentie speciala din partea ta daca ti-ai irosit atata timp pretios pentru a-mi face o demonstratie pentru care, in mod normal, nu-ti trebuiau mai mult de doua randuri. O fi dragoste la prima vedere?
Eu sunt de acord ca nu scriu o poezie originala si nici valoroasa. (Sunt insa unii pe acest site care o fac!) Tot ce ai spus tu acolo este jenant de adevarat. N-as vrea sa merg prea departe si sa-ti spun ca esti un tip perspicace, probabil au mai fost si altii care au observat acele lucruri. Meritul tau este ca le-ai spus si ma vad nevoit sa-ti mai multumesc inca o data. Prefer sa-mi spuna cineva ca sunt tampit decat sa nu-mi spuna nimic, daca tot mi-a lecturat textul. A nu fi luat in seama e mai rau decat a fi criticat la sange. Nu crezi?
Atunci cand am spus despre tine ca esti un baiat, nu citisem notita lui mirart. Se pare ca am avut o intuitie buna. Din intamplare, desigur.
Daca te intereseaza, iti pot trimite si alt gen de poezie pe care-l abordez in ultima vreme. Fara fulgi, gheare si pene. Si am sa ti-o si dedic. Dar numai daca mi-o ceri. Altfel n-am de gand sa postez nimic din acest gen.
Sa ne-auzim numai de bine!

Costel Babos

Stii, textul acesta pare o traducere nereusita.De parca ai fi incercat sa pastrezi topica unei alte limbi in care probabil ca poezia ar suna mult mai bine.
Pe de alta parte, prima strofa ar merge ca poezie umoristica iar finalul e de-a dreptul spumos.

Titlul e frumos

Iti fac o sugestie: rescrie acest poem in vers alb, ii poti da mai multa forta nemaifiind ingradit de mentinerea unui ritm si potriveala din coada...

Un studiu bine sustinut si elocvent. Pe mine m-a prins lectura si chiar mi-a parut rau cand am ajuns la final. A explora lumea launtrica a unui poet poate fi o intreprindere riscanta, dar intodeauna curajoasa. Petre Rau este si curajos dar si inarmat cu echipamentul trebuincios pentru o incercare atat de temerara. Adica o cunoastere profunda a operei autorului, o cunoastere cel putin echivalenta a conceptelor matematice si, nu in ultimul rand, lecturarea altor pareri critice despre Nichita Stanescu.
Eu sustin ca aceasta incursiune a lui Petre Rau este una reusita si sper sa aibe ecoul pe care-l merita si in alte medii...
Succes

D-le,

asa autor, asa text. \"Produci ceea ce gandesti, esti ceea ce produci\". Eu nu am nimic impotriva scrierii unor deseuri ca acesta. Ma intreb numai de ce nu publici intr-o revista sau pe un site specializat?

Tra-la-la
Tra-la-la
Tra-la-la la-la la-la
Cam asa suna luna asta albicioasa.
Totusi, ce-ai vrut sa spui ca eu nu ma dumiresc.

Interesant si inedit acest unghi de vedere. Acum 9 ani parca, am urmarit la televizor un interviu cu un preot (i-am uitat numele) care vorbea despre religiozitatea poeziilor lui Nichita Stanescu. M-a impresionat. Dupa acest comentariu si foarte multe alte critici pe care le-am citit despre marele poet am crezut ca nu mai poate fi spus nimic nou. Trebuie sa recunosc, am gresit...

D-le,

dumneata esti un poet. Sunt sigur ca ai scos volum de poezie, poate mai multe. E o placere sa-ti citesc scrierile. Eu te-am dat exemplu pe acest site, sper ca nu te deranjeza.

Am intrat aici atras de frumusetea titluilui. Din pacate am ramas cu titlul. Intentia este laudabila, desigur, dar rezultatul e cam departisor. Un poem pentru mama, va emotiona intotdeauna chiar si atunci cand e scris cu stangacie, cazul de fata. Dar gandeste-te, Erasmuss, ce extaz poetic ai putea provoca daca si logosul, nu numai ideea...
Intoarce-te mereu la acest text si lucreaza-l pana cand te vei minuna singur si te vei intreba cine l-a scris.

Ce as putera spune...O poezie rotunda, cu versuri sprintare si imagini insolite. Curat Toparceanu. E clar ca virgula Carina noastra stapaneste arta scrisului. Mai ales cand se joaca, asa cum face in textul de fata. Poate ca merita aceasta frunza chiar mai multe versuri. Prea s-a terminat cand ma incalzisem si eu mai bine. Ei, na, poezia aceasta mi-a facut ziua.

Draga Carina,

nu inteleg de ce te rastesti la mine. Nu de explicatiile tale asupra textului am nevoie. Imi ajunge textul in sine. Daca autorul trebuie sa dea explicatii cititorului cum sa-i fie citite creatile, nu e bine. Ba e chiar rau.
Pe de alta parte nu inseamna ca daca eu iti fac niste observatii (si asta spre binele tau) ceea ce scriu eu e perfect.
Nichita Stanescu? Este Dumnezeul poeziei pentru mine. Ceilalti poeti sunt doar niste sfinti si ingerasi. Daca tot m-ai intrebat.
Si inca ceva. Cand dai drumul unui text in public trebuie sa te astepti ca unora ar putea sa le placa, altora nu, iar altii ar putea fi pur si simplu indiferenti. Cand publici un text, acel text nu-ti mai apartine, ii apartine cititorului caruia i-a fost dedicat. iar cititorul poate sa faca ce vrea cu el. Sa-l critice, de exemplu.
Tu nu prea ti la critica, Carina. Un lucru pe care va trebui sa-l inveti!