retras
Verificat@retras
Da din coate, da din penita da si tu din ce poti.
Eu sunt aici, cateodata, cate un pic, uneori, alteori.
E bine, dar sa mai vedem.
Cu trei flori n-o punem de primavara
Pe textul:
„Abia" de Romeo Rostas
Eu am folosit-o.
Pe textul:
„Ceasul al treisprezecelea..." de Anne Marie
Ar fi faptul ca textul e cam departisor de poezie, in viziune personala.
Insa am citit pe undeva ca autorul si-a facut din site baza de date.
Eu as ruga frumos autorul sa specifice in subtitlu, care din textele sale sunt oferite lecturii si care sunt inca ciorne. Eu le pot distinge, nu-i problema, dar hai sa ne salvam timpii morti.
Pe textul:
„Em ori ge" de Radu Tudor Ciornei
De convins m-ai convins, dar nu pana la capat.
In relitate, percutanta e numai prima strofa. dupa care incepe cu totul altceva.
Pe textul:
„Despre vacante in doi" de Cezara Stanca
Alta politica si sunt atat de satul, pana peste cap.
De ce te tot chinuie talentele sa dai cu matura prin ograda altuia? Nu vezi tu ca Radu a pornit de la ceva mic si s-a ajuns la mega? Pentru ca a lasat lucrurile sa evolueze natural (sau aproape)a mai dat el cate un bobarnac, dar in principal a stat de-o parte.
Si comunistii au incercat sa ne organizeze si sa ne disciplineze, dar uite ca tot libertatea de a face cum iti vine si cum cere piata a invins.
Mie dictarile nu mi-au placut nici la scoala, nici in alta parte.
Ei fire-ar el sa fie de mancarici. De mine vorbeam.
Pe textul:
„Toamna bobocilor" de Radu Tudor Ciornei
Mie nu mi se pare ca Pan e intr-o inspiratie sau alta. Ba as spune ca se afla intr-o criza sau alta. A intrat impiedecat intr-o zona crepusculara.
Poeziile lui incep sa semene una cu alta si nu mai stiu sub care titlu am citit ce.
Nu duc campanii. Nu sunt soldat. As vrea sa stiu doar ce se petrece cu Pan sub masca inspiratiei.
Degeaba spunea ceva, acum cateva seri si ii multumesc, m-a lovit ca un ciocan in moalele capului.
Poate ca e timpul sa ne lovim si singuri.
Eu nici nu am ce sa aleg din poezia asta. Am citit vers cu vers (de doua ori) si nu-mi vine sa cred ca fiecare schioapata in felul sau. E record la Pan.
Atmane, saculetul tau cu stelute s-a spart deasupra site-ului si acum stelutele cad la intamplare.
Pe textul:
„Margini de atingere" de Paul Bogdan
Ca se vede de la o posta.
Ceea ce ma nemultumeste e faptul ca nu dai drumul versurilor sa cante de la sine, le ti stranse asa, in chinga degetelor.
Exemplu doara:
***
Mai ramai te rog
macar o secunda, triungiulara
semirotunda
sau poate doua
curcubeu peste roua
Pana trece, pana-mi revin
ori macar
pana incepe sa ploua
Etc
Etc
Pe textul:
„Mai rămâi putin..." de Andrei Dumitrescu
am reusit sa citesc tot.
Te rog sa ma feliciti.
Te felicit si eu dar nu cu toata gura. Mie mi se pare prea mult. Prea lung pentru ceea ce spui. Motivul, ideea, se reia mereu de unde o lasi, am avut senzatia \"Bolero\"-ului lui Ravel. Nu ca nu mi-ar place Bolero-ul. Nu ca nu mi-ar place Ravel.
Dar in poezie e putin altfel.
In poezie, toate aceste reluari in octave diferite dau inevitabil in repetitie.
Stii, cantecele acelea cu refren. Cantate suna bine, dar sa le citesti refrenele acelea te ia cu fierbinteli.
Sunt foarte multe repetitii aici, intentionate desigur, ele incearca sa creeze un efect, o feerie a iubirii. O simfonie a ei. Ceea ce, in parte a iesit. Doar ca eu nu sunt mulumit inca.
Acest text nu e terminat.
Acest text trebuie reluat.
Musai
Pe textul:
„Oarba, de lut (d.s.a.)" de Adina Ungur
Si pentru ca e martie, astept ceva sa explodeze. In text nu explodeaza nimic. Dar eu, cititorul, stiu ca sub randuri, sub cuvinte, printre ramurile acelea, inca iluziile, vor exploda.
Doar e martie.
PS
De ce se scrie Iluzia cu majuscula? Sugereaza altceva decat cuvantul in sine. In acest caz mi-am batut gura de pomana
Pe textul:
„Frig de martie" de Adina Ungur
Eu nu prea.
Mie nu mi se pare un etalon la Pan, (aceasta poezie). Nici o reusita extraordinara. El stie intodeauna sa impresioneze sexul frumos. Unde e noutatea?
Titlu e promitator, ma asteptam exact la contrariu a ceea ce am gasit. Dar n-a fost sa fie. Poate altadata. Am dat numai peste "Pan"-isme.
Textul pare incomplet cu un final care-mi provoaca indigestie. Adica eu nu pot digera ultimele trei versuri care n-au logica. sau hai sa spunem ultimele 5 versuri. De ce "taci"? De ce stingand femeilor din lume "nimbul". Imi cer scuze pentru habarnismele mele.
"dar nu in soapte" citesc in text, si-apoi urmeaza "taci". Nu se contrazic putin lucrurile?
Si de unde recunosc eu stilul acesta al rimelor intamplatoare, aleatoare si interioare? Sau aproape rime. Hm? Acesta nu e stilul Pan, decat prin ovationarea principiului feminin. In rest nu este el. E altcineva.
Cum se pot intelege urmatoarele doua versuri?
"te vreau doar pe tine
nu pe toate"
Pai ori e numai pe tine ori nu pe toate adica majoritatea sau cel putin cateva...
Nu mai vorbesc de primul vers care spuhne asa:
"va tin minte pe toate". Pe toate!! Desi "te vreau numai pe tine"
Un fel de bulibaseala. Iubita aceea fiind mereu de fapt, exponentul tuturor iubitelor si experientelor de pana acum.
Eu nu impartasesc parerea celorlalti si imi pare sincer rau. Nu imi place rolul de Gica contra. Dar nici sa aplaud la unison.
PS
Pane, s-ar putea sa pierd si acest comentariu. Cand incerc copy imi iese o fereastra cu doua oferte:
Pagina principala si
mai voteaza si tu
Chiar nu se poate schimba porcaria asta?
Pe textul:
„Vă știu pe toate, taci!" de Paul Bogdan
2. Poezia se termina atat de abrupt incat pare sa-i lipseasca un vers intreg.
3. Lichidele (veninul in cazul de fata) nu se masoara la kil ci la litru.
4. Care e, totusi ideea, ca n-am intrezarit-o
Pe textul:
„taci si bea" de Serban ALEXANDRU
Mie, Antoane, imi place si asa cum e. Mai ales ca mai vrei sa o perfectionezi.
Ultima strofa schioapata dar numai din cauza "precipitarii" lucrurilor de unde si efectul ultimului vers ce scade din intensitate, desi e un vers foarte foarte...
Poate ca ideea din ultima strofa merita doua strofe si se rezolva problema.
Imi dau si eu in petic cu parerile mele.
Pe textul:
„înger obosit" de Liviu Nanu
e genul de poezie care se cere sa fie mai luuuung. Fiindca e spumos.
Si inca ceva, subscriu la ceea ce ti-a scris Rostas la "vidul".
Pe textul:
„la Medeleni" de Radu Tudor Ciornei
Spuneam cam asa. Ca e o poezie mai buna ca tot ciclul "Povestiri din casa ceasului". Chiar asa.
Si mai spuneam ca nu-mi place titlul din cauza articulatiei. De ce nu "vid"?
Cat priveste poemul de fata, nu stiu care imi este meritul pentru atata consideratie. Atata onoare. Caci e o onoare sa primesti dedicatii. Eu sunt o persoana care deranjeaza pe cei din jur, uneori atunci cand se asteapta mai putin,(Degeaba, de exemplu, sau Andia, Pan si altii) si nu pot fi altcumva decat consecvent cu ceea ce cred si gandesc (cu exceptii ca la toata lumea).
Nu sunt ranchiunos si nici razbunator (cu unele exceptii din nou) dar nici nu ma abtin sa nu fac "praf" un text daca nu-mi place si aici e pur subiectivism! Si cu tine am fost subiectiv dar la sensul bun din punctul meu de vedere.
Ceea ce ma deranjeaza e cu totul altceva. In momentul cand cineva se poarta curtenitor si prietenos cu mine mi se cam taie "avantul" de criticat. Iti spun de ce. Ca nu e nimeni caruia sa-i faca placere o critica negativa. Caci fiecare pune ceva din sufletul sau in ceea ce creaza si e firesc sa fie asa. Iar eu cand lecturez un text, mai intai masor cantitatea de suflet care o asterne acolo, dezvelita, dezgolita mie, cititorului. Mai sunt si alte criterii dupa care judec textele. Toate subiective. Valoarea artistica, ar fi sa zicem, ceea ce caut in al doilea rand. Si apoi spiritul, ideea, rationamentul. Dar ma repet, judec subiectiv pentru ca imi lipsesc niste repere de profesionist.
Lucruri pe care nu le mai pot recupera.
Zau daca mai stiu care e ideea acestui comentariu. Pornisem cu ceva la atac dar am pierdut suflul incercand sa dau niste explicatii prostesti.
Pe textul:
„Dor" de Radu Tudor Ciornei
a fi indragostit e o stare de exceptie. Tine-te cu dintii de ea, lungeste-o cat poti de mult. Fiindca e motorul artistic al fiecaruia. Cei ce nu pot sa se indragosteasca nu pot fi nici artisti. Muzica lor e goala, poezia lor e insipida.
Textul tau, desi n-as fi vrut sa-ti spun nimic despre el, fiind trecut la jurnal.
Totusi. Ai sflu si forta. Ceea ce ma deranjeaza e limbajul stopeurului. E fortat. Ar trebui sa-l mai periezi. Iti sugerez sa citesti cu voce tare si sa observi cu auzul care sunt stridentele. In mod sigur ai sa rezolvi problema.
Imi plac dialogurile fiindca par naturale (desi nu impresioneaza, insa curg bine)
Nu pot spune cam tot ce vreau, e tarziu la mine, voi incerca sa revin desi nu cred.
:)
Sunt multe scapari de dactilografiere, dar pe acestea le inteleg si accept. Stiu cum e cu internetul din Romania.
Faptul ca esti din Cluj imi place. Clujenii sunt oameni moi, dar buni la inima.
Incerc sa ma adun. Partea cea mai reusita e la dialoguri. Eu ma incapatanez sa o consider o proza.
Partea cea mai neglijata e cea a personajelor. Personajul cel mai creionat (si reusit) fiind tocmai ungurul al carui limbaj mai trebuie lucrat.
Pe textul:
„Scrisoare catre muza mea (d.s.a.)" de Romeo Rostas
Pe textul:
„Dor" de Radu Tudor Ciornei
Vezi ce faci cu titlul care se cam la-la-ie.
Pe textul:
„condamnarea la lipsa" de Meda Bittermann
Pe textul:
„risipit in umbra ta" de pop romeo
Un text care descalifica un autor cu ceva resurse.
Pe textul:
„Ezitand" de Gabriel Nita
nu era o critica, ci parere, poate reusesti sa faci diferenta.
Dispozitia mea e minunata, poate sufar usor de un exces de sinceritate ceea ce n-ar trebui sa deranjeze pe nimeni, ci dimpotriva. Din pacate se intampla pe dos. Asta din cauza orgoliilor.
E ceva rau in a-ti publica scrierile deja scrise? Eventual rescrise? Daca da, da-mi si un argument. Nu unul solid, unul oarecare.
Ca replica la "Cresrea un barbat", paleste, sunt sigur ca esti de acord cu mine. In acest caz prefer cuibul de grauri.
:)
PS
Nu uita ca tot ce pui la suflet iti scade din zilele cate ti le-a dat Domnul.
PPS
In cateva minute nu scrie nimeni o poezie, eventual o schiteaza sau face o caricatura.
Pe textul:
„Cuib" de Paul Bogdan
