Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Proză

Ieri am mâncat o ciocolată stricată și am ajuns la spital, unde s-a constatat că ciocolata era de fapt un produs fantasmatic

3 min lectură·
Mediu
Se spune că o femeie și-a cumpărat odată un motan cu o pendulă în coadă. Atunci când motanul era în călduri, își punea un sutien roșu și o oală de noapte pe cap, după care pornea la plimbare prin cartier: „ Eu sunt un motan foarte nazist”, striga motanul și pendula „zdrang” pe caldarâm. „Bă, care morții mă-tii ești acolo?”, întrebau vecinii. „Moș Crăciun”, răspundea pendula. „Am venit să te fut”. Și atunci vecinii închideau ferestrele și nu mai ziceau nimic. Pe femeia aceasta nimeni nu știa cum o chema, dar, în schimb, știam toți că pe cealaltă femeie, de la magazinul de dulciuri, o cheamă Ingrid. Dar ea nu are nici un rol în povestea nostră. O săptămână stătea motanul în călduri, dar Moș Crăciun nu venea și copiii erau triști. Pendula le arăta atunci două portocale și le spunea: „Uitați, am două țâțe”, dar copiii nu o credeau: „Alea nu sunt țâțe, sunt două portocale” și începeau să râdă. În general, vecinii din cartierul meu erau veseli și râdeau mai tot timpul, dar nimeni nu știa de ce. Acesta era, cel mai probabil, un semn de scleroză, chiar dacă se spune că această boală afectează în special persoanele trecute de o anumită vârstă. Am citit undeva că și copiii pot face scleroză, asta mai cu seamă dacă în timpul nașterii au apărut evenimente neprăvăzute, cum ar fi, de exemplu, blocarea unui lift între stații sau deraierea unui tramvai între etaje. Atunci sosește o comisie de anchetă și copiii ies la ferestre: „A venit Moș Crăciun”. „Ba a venit mă-ta”, strigă motanul, aranjându-și oala de noapte pe cap. „Ai face mai bine să-ți găsești ceva de lucru”. Și atunci copiii iar nu mai zic nimic. În bucătărie am o vioară și un trenuleț electric. Acolo se mai află o furculiță verde căreia îi place să umble dezbrăcată prin casă. „Pune-ți, fă, ceva pe tine, că răcești”, îi zice sora mai mare a lui Ingrid, care nu știu ce dracului caută la mine în casă. Dar furculița îi răspunde arătându-și dinții ei cariați: „Când o să mă fac mare, vreau să îmi pun un pian de coadă și să mă fac curvă”. „Da, că în schimb le aveai pe toate”, i-o întoarce sora lui Ingrid. Că să nu mai aud tot acest tărămboi, mă pun cu curul pe trenulețul electric și încep să scârțâi la vioară: „U-uuu! A venit Moș Crăciun!”
012.604
0

Despre aceasta lucrare

Tip
Proză
Cuvinte
401
Citire
3 min
Actualizat

Cum sa citezi

remus eduard stefan. “Ieri am mâncat o ciocolată stricată și am ajuns la spital, unde s-a constatat că ciocolata era de fapt un produs fantasmatic.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-eduard-stefan/proza/13917490/ieri-am-mancat-o-ciocolata-stricata-si-am-ajuns-la-spital-unde-s-a-constatat-ca-ciocolata-era-de-fapt-un-produs-fantasmatic

Comentarii (1)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

@cont-sters-0030660Cont șters
am mai citit texte de-ale tale, si nu inteleg de ce insisti pe stilul asta absurd care, in fond, e atat de transparent. oricine poate scrie despre un motan care striga \"am venit sa te fut\", despre pesti imbracati elegant, cu mustati intoarse si zambete crispate, despre portocale care ies la plimbare si-si spun povesti, despre lucruri de genul asta, doar facand aceste combinatii absurde. ar trebui sa fie mai mult de atat. care-i miza? a textului... a textelor, de fapt, pe care le scrii in felul asta.
0