Poezie
Ruine
-
1 min lectură·
Mediu
Nu mai prididesc să văd și totuși e târziu
Cu un zâmbet îndrăzneț să privesc spre mine,
Din creștet străbătându-mi trupul stacojiu,
Ca un castel frumos ce și-a ascuns ruine.
Și nu va fi un mâine, fi-va doar cândva
Ca un nebun, de foame să alerg spre tine,
Înapoi nefiind drum ce poate-a mă purta
Spre-acel sărac castel născut din miez de pâine.
Acum mi-e teamă să privesc în viitor,
Să percep tumultul sfârșitului de lume,
Din mine ruinele plângând un unic dor,
Având atât de multe și de rele-a spune.
001.418
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Remus Cretan
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 91
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 12
- Actualizat
Cum sa citezi
Remus Cretan. “Ruine.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/remus-cretan/poezie/78717/ruineComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.