REMUS BRAD

Din ramuri cu frunze stropite de rugină picură lacrimi impregnate cu vise și doruri, melancolia le adună din zbor cu mâna ei virgină și construiește piramide de iluzii și fabuloase decoruri ce se

Noaptea a întins pe bolta cerului o prelată neagră de catifea, a fixat-o cu ținte strălucitoare să nu se prăbușească pe pământ și să acopere cu întuneric întreaga suflare chircită pe marginea

Nu mă simt rănit în orgoliu ci numai trădat în dragoste și părăsit, dar nu o să-mi pun în piept fundă de doliu și nici cenușă pe cap, fiindcă tu nu ai murit. Ai plecat? foarte bine, îți urez

O bucată de marmură cioplită ești din cap până-n picioare; o liniște totală, o liniște apăsătoare prin nepăsarea ce o reverși în jur. Azi sunt toată răvășită. Cuprinde-mă în brațe să mă

Legat la ochi de orgoliu și greșeli am colindat orbește prin efemera lume în care haosul înflorește iar nebuniile dau năvală ca migratoarele turme mânate de sufletele noastre care nu mai

O umbră plictisită s-a întins sub coroana verde a unui tei bătrân pe când o clipă fugărită de timpul hapsân s-a cocoțat alături pe o căpiță de fân să-și tragă sufletul și să se

Ce curvă este viața uneori! Asemeni unei femei prefăcute vrea să-i convingă pe fraieri și visători că sub vălul mătăsos are o inimă catifelată, ca petala unei flori, dar gândul ei ascuns,

Am gasit-o zăcând goală pe un pat acoperit cu trandafiri vestejiți, spinii i-au rănit sufletul și fericirea ei sângerea. I-am bandajat rănile cu feșe albe și curate rupte din cămașa

Sufletul meu secătuit de dor întinde brațele către lumina din tine, dar între noi plutește al suspiciunilor nor și ne umbrește speranța vlăguită de suspine. Aș vrea să fiu pasăre zburătoare, să

Eu, tu, el... noi toți ne facem vinovați de suferința care macină lumea; prieteni, tovarăși, frați, fiecare sau împreună am ridicat securea și am înnodat funia, ucigându-ne între noi precum

M-am pierdut într-un vârtej întunecat stârnit de îndoială și așteptare. Pasăre rătăcită este gândul meu neîmpăcat care te caută prin univers cu disperare; pe unde cutreieri idolul meu de nu-mi

Ești așa cum mi-am dorit să fii: o ființă în care Dumnezeu a adunat cele mai fine și minunate armonii ce înfioară și topesc sufletul oricărui bărbat. Te privesc plin de emoție și nu-mi vine să

Drumul este fără întoarcere; ne-am rătăcit în minciuni și am pierdut singura cheie în amăgirile întunericului din noi. Șoaptele gurii tale perfide, femeie ne fugăresc ca viespile pe

Cai salbatici cu ciulini prinși în coamă aleargă liberi pe câmpuri de lumină, se întrec cu vântul și nu au de nimeni teamă căci sunt călăuzți de o dragoste divină. Sufletul meu copil