Fericirea și nefericirea 28,30,31

Nefericirea afectează sistemul dinamic și complex al vieții care ar vrea să ia din utopie numai elementele unui realism regenerator. Sistemul vieții viciat și corupt de nefericirea ilogică și absurdă, își crește entropia cu aria haosului inserată în ea, putând crește sau scădea, și atunci matricea ființială inspiră omul să caute acele elemente care atrag fericirea, diminuând entropia și inducând în ea energiile benefice ale fericirii. O națiune cu nivelul entropiei 0, este arhetipul celorlalte națiuni. Nefericirea, dacă nu am pune nimic în ea, ar fi suportabilă, ne-am adapta la manifestările ei funeste, și s-ar transforma în altceva, mai aproape de pozitiv, dacă am insera în ea activități stenice stârnind entuziasmul ce pulverizează dezabuzarea, iar dacă am inocula în nefericire hobby-urile și pasiunile, nefericirea ar lua formele și consistențele satisfacțiilor. Însă din păcate, unii oameni pun în nefericire blazarea, defetismul și obnubilările, care în loc să o dilueze, o fac mai puternică și mai durabilă. Cu cât întunericul crește în noi, cu atât lumina se împuținează, și întunericul trasează arii în lăuntru, în care depune nefericirea înconjurată și protejată de funest, funebru și deziluzii. Să grefăm pe nefericire germenii fericirii, care îi absorb seva și o lasă stoarsă, anemică și sleită, și astfel timpul o va dizolva în substanța lui, în timp ce din germeni vor încolți fericirile ale căror esențe prin multiplicare vor prefigura fericirea maximă, ca o singură stare corporală benefică și imuabilă.