Eu și alter-ego, tot și nimic

1.Între eu și alter-ego ființa alege abstractul, între rațiune și sine ființa optează pentru concret. 2.Tac, și cuvintele se sparg în gură, vorbesc, și sunetele rezonează în tăcere. 3.Din nimic se naște zero, între zero și unu stă nimicnicia, către infinit tinde perfecțiunea, iar spre minus infinit coboară dreapta depresiei. 4.Între unu și un număr oarecare evoluează finitudinea ocupând ca un parazit un corp. 5.Totul multiplicat în ființe și neființe, în natură și în materia cosmică, este egal cu Dumnezeu mai puțin diavolul. 6.Oamenii sunt legați între ei prin conexiuni spirituale, în timp ce viața gâlgâie lăuntric, iar în exterior stagnează. 7.Superficialul se lipește ca o etichetă pe corpul oamenilor fără adâncimi spirituale sau sufletești, fără energii creatoare și fără febrilități ce consumă anodinul. 8.Profunzimea seduce doar firile elevate ce-și sondează adâncimile, asimilând cunoștințe prin introspecție și contemplație. 9.Prin subconștient aleargă fantasmele contaminând realitatea cu nefast și lugubru. 10.Spiritul ce elaborează negativul generează depresii profunde extrăgându-și seva din haosul și dezordinea lăuntrică.