ca și cum ai striga în șoaptă o călugăriță

ca și cum ai striga în șoaptă o călugăriță

să vină în spatele mănăstirii

unde s-ar termina o zi de vară

în care ar fi ars soarele atât de tare

că ar mai fi avut puțin și-ar fi ieșit din cer (pe partea cealaltă) topind tot în jurul lui

ar trece o adiere

atât de subțire încât ai putea să o strecori prin gaura acului

i-ai da un Lucky Strike și-ai învăța-o

cum să țină fumul în piept

și să îl sufle afară ca pe un spirit al nopții

sub lumina lumânării aduse de ea

i-ai citi din Haruki Murakami,

în timp ce și-ar trece mâna stângace sub basma

printre firele de gânduri ciufulite