Poezie
Orașul cu furnici
1 min lectură·
Mediu
m-am întâlnit pe stradă cu unii care m-au
oprit și m-au luat cu ei.
mi-au zis să mergem și să căutăm fericirea și
în timpul ăla am făcut și cunoștință.
primul, care era cel mai bătrân dintre ei, mi-a zis
că e Cercelul maică-mii
ăla din aur
pe care îl strângeam tare
să explodeze
și să explodăm cu toții
Masa din fața curții pe care spărgeam alune
pe la vreo 6 ani cu bolovanul
"Orașul cu furnici" unde bunicii săpau în pământ
și călcau peste furnicile
care acum merg pe deasupra lor
Vânătoarea de capace de sticlă în care eu și Diana
ne prefăceam că suntem Nigel și Sydney Fox
undeva prin spatele casei unde era căcatul ăla de câine de care ne feream ca de lavă
Filmulețele nașpa pe care le făceam cu Cristi
cu telefoanele noastre ce puteau să filmeze câteva secunde
și se vedea ca dracu
Lănțicul atârnat pe cablurile de deasupra străzii
Cimitirul în care ne făceam poze și fumam pe furiș
am dat noroc cu ei și pe sub piele
toți și toate pe care i-am iubit
se înveleau
001387
0