RAPCEA ROMULUS

Stai liniștit copile! Și nu te mai teme. De “Nenea” de la etajul 3, nervos și cu probleme. Stai liniștit copile! Și nu-ți mai fie frică. Deși îl auzi mereu cum țipă. Că nu-i nebun. Așa este

Unde-s pădurile? … Unde sunt stelele? … Unde sunt fermele? … Unde sunt drumurile? … Unde e agricultura? … Unde a dispărut cultura? … Dar avem totuși numai belele și comisioane peste

Bravo nouă că dormim și nu ne mai trezim, încă o dată bravo nouă. Întrucât în țara aceasta, de o perioadă cu prostie plouă. Felicitări stimabilei doamne “ministrețe” a învățământului. Și

M-am îndrăgostit de ea, de felul ei și de cum arăta. Ce trup? Și în suflet ce oglindire. Aceeași clădire, ... dar două facultăți diferite. Totul însă o făcea să merite. Când ești student la

Îmi place sa joc cuvintele pe degete. Să înot printre cuvinte cu dublu înțeles. Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe i. Iar prin virgula să clarific sensul și totodată să

Maestre tu astăzi ai plecat de printre noi și sufletește acum noi suntem mai săraci. Dar suntem siguri că ai plecat în loc mai bun. Un loc fără politică, crime și violuri. Un loc unde porumbelul

Ce greu le este bunicilor cand ne privesc de sus, Ei care-au avut candva casa plina de ras, Cu pasi mici alergand prin curte, Cu voci cristaline ce umpleau zilele tacute. Ne-au iubit pe fiecare,

Viața-i grea și dificilă uneori. Dar nu pleca capul și stai drept, ca n-ai să mori. Afară plouă, este mohorât, frig și înnorat. Îți trebuie doar o umbrelă și pe tine un parpalac. Zâmbește larg

Eram la spital în pijama. Și lumea trecea prin mine. Am încercat să ating pe cineva. Iar mai apoi să îi vorbesc cuiva. Dar parcă nici nu mă vedea. Ce s-a întâmplat? Oare ce s-a întâmplat? Eu

Până nu demult parcă nu conștientizam nici eu care este adevărul, vedeam totul pe o rază vizuală cât mai scurtă. Aveam totul desfășurat în fața mea așa cum este, dar parcă nu percepeam adevărul și

Când nu oferi tandrețe, Când nu oferi iubire, Când nu dai nicio îmbrățișare Când sufletul o cere-n fire, Când treci pe lângă oameni Cu mâinile-n buzunar, Când spui „las’ că merge și-așa” Și

Prin dilatarea pupilelor. Atingem pragul dinspre rădăcina viselor. Intrăm pe poarta sentimentelor. Simțim mireasma și aroma rozelor. Udate de izvorul veșnic al suspinelor. Ne bucurăm de farmecul

Viața-i grea, buzunarele sunt goale, speranțe irosite, incertitudini și greutăți. Nimeni nu se mai uită la bătrânii chinuiți, sărăcia din jur și la a oamenilor necesități. Dar totuși pentru unii,

Să vii prin Bucuresti în treacăt sau ca simplu turist al doamnei aceleia blonde atât la păr, cât și la minte, ce se spune că lucrează pe la turism și care suferă de vedetism electoral și încearcă să

Să fi copil orfan în România. Ce viață grea într-adevăr. Până la 18 ani te țin ferecat și prins într-o familie plină de orfani. Unde tu ... biet suflet, uneori îi mai spui casă. Cu haine

Ce-ar fi, omule, să-ți privești întâi sufletul, Nu pielea altuia, ci lumina din ochiul lui? Căci lumea-i un câmp de flori, toate diferite, Dar împreună fac primăvara desăvârșită. De ce judeci

Târându-și scheletul de atâta amar de vreme. Cu pielea-i putrezită, atârnând pe oase aiurea. Din scalpul plin de sânge, încet un vierme apare,...iese. Și-n jos pe piele i se prelinge. Cu coasa

Considerați că mai există dragoste adevărată în ziua de azi? Din păcate tot mai multe cazuri ne arată contrariul și anume că dragostea s-a transformat într-un sentiment uzual în rândul celor

Organizația națională a hoților de prin buzunare și a șuților dorește pe această cale să-și transmită punctul de vedere în legătură cu această grevă spontană a Regiei Autonome de Transport

Leul chel cel fără de coamă a încercat în mai multe rânduri să termine cu vulpoiul. Începuse să nu-i mai placă de vulpoi, deși mai înainte fuseseră aproape precum frații de cruce, amici în diverse

Ați văzut ce ieftină ca braga poate fi considerată viața unui om din Romănia? Ca și în cazul lui Teo Peter, să-i fie țărâna ușoară, unde acel nenorocit de criminal care mai era și soldat american