Gânduri

Când sunt îngândurat, aștern gânduri pe hârtie
și caut să prefac durerea în poezie
Din tristețe storc sens, din apăsare foc,
și dau urâtului un chip ce cheamă la noroc.
Îl fac mai blând, îl fac să strălucească,
să poată inima din nou să se oprească
Urâtul, încet, devine frumos,
iar gândul greu se face lin, curat, duios
Ura se frânge, se preschimbă-n iubire,
iar noaptea capătă gust de izbăvire
Lumina răsare chiar din întuneric greu,
sclipind ca adevărul în sufletul meu
Zgomotul lumii îl prefac în cântec,
ca pruncul ce aude viața din al mamei pântec