punctul ce îl pun pe “i”

Îmi place să joc cuvintele pe degete. Să înot printre cuvinte cu dublu înțeles. Să-mi exprim dezamăgirile, durerea, prin punctul ce îl pun pe “i”. Iar prin virgulă să clarific sensul și să elimin din obișnuitele ambiguități. Viciul de care sunt vinovat, este acela de a fi un veșnic visător. Visez la o lume mai frumoasă, fără oameni meschini, răutate, sărăcie și corupție. O lume simplă, “musai” populată doar cu oameni modești și buni. Sufletul omului va deveni astfel mai puternic și frumos, prin simpla sa dăruire. Opusul fiind omul meschin, a cărui răutate este impregnată pe chip, gesturi și-n a sa privire. De nenumărate ori mă întreb, este un păcat sa fiu un continuu visător? Viața aceasta amară și dificilă, mă va transforma într-un jucator abil, ce uneori va dori să se exprime. Conștientizăm oare că greul se depăsește prin perseverență și nimic în viața unui om, nu se obține gratuit. În cel de al 12-lea ceas înțelegem că greutatea faptelor unui om va fi întotdeauna cântărită diferit, în funcție de sufletul acestuia.