Poezie
Prin sătucuri
viața
1 min lectură·
Mediu
Stau toată ziua trosnesc semințe și scuipă pe arătură.
Seară de seară chefuiesc în bătătură.
Fac grătare cu mici, cârnați și cu friptură.
Vorbesc, sughiță, se clatină, mai iau o înghițitură.
Aceleași discuții, pe aceeași partitură.
Se cherchelesc și apoi înjură întruna,
că nu se mai muncește și peste tot se fură.
Prin sătucuri, viața la țară devine tot mai grea.
Oamenii simt lațul și abandonarea.
Și cum în ritm rapid în sărăcie se afundă.
Iar primarul ROTOFEIU cu a lui burta mai rotundă.
În beții și în petreceri toată ziua se cufundă.
În sat, pe ulițe apare un tânăr fotograf.
Să ia o poză la casa memorială
și vechiul cinematograf.
Încearcă să surprindă pe vechiul epitaf.
Cuvintele din scurtul paragraf.
Sau pe bătrânii ce își pedalează mersul pe un nor negru de praf.
Din când în când sunt nunți, botezuri și același vechi taraf.
Iar duminica, cu toți smeriți, la biserică se duc să se închine.
Să se roage de sănătate, belșug și iertarea gândurilor mai meschine.
012.514
0
PG