Poezie
Poarta spre nemurire
1 min lectură·
Mediu
Inima s-a oprit, obosita...
-Ai plecat, inger de huma ?
mi-a soptit ea, lacrimand.
Dar nu era o intrebare
ci amintirea unui sarut uitat de mult,
sarutul dintai, adus
ofranda zeilor singuratatii.
Poate ca ploua doar,
asa cum ploua indelung,
uneori,
iar lacrimile cad de-a dreptul
jos
in iarba vesteda a toamnei.
Dar biata inima incetosata
pierduse, poate,
fagasurile vechi, de piatra
de-a lungul timpului.
Ratacita, incerca cu ardoare
sa-si regaseasca
sensul de-a trai
sensul de-a iubi
sensul de-a cobora in lacasul de veci
sau de-a urca in inaltimi prea albastre
pe care toamna i le asternuse cu aur.
023.403
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Ramona Maftei
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 24
- Actualizat
Cum sa citezi
Ramona Maftei. “Poarta spre nemurire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/ramona-maftei/poezie/11742/poarta-spre-nemurireComentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
CL