Raluca Andreea Tirziu

Îmbracă-mi ființa în albastru, Pictează-mi în azur sufletul-sihastru, Transformă-mă într-un senin cer, Un cer al tău...unde ești înger! Þese-mi privirea în ochii-safir, Așterne-mi fiorul pe

Cad in desuetudine tot mai mult, fără să-mi pese că nu mi-am reactualizat pasiunile, tabieturile, ideile, principiile...,că nu le-am parfumat cu esența epocii de acum, în care traiesc, vrând-nevrând,

Parfumul de toamnă Mă îndeamnă... Să gust o gutuie, Să mănânc o nucă, Să strâng castane, Să mă joc cu frunze, Să alerg tomnatic, Să dansez în ploaie, Să nu mă întristez, Să continui

Plâng...și totuși, nu am lacrimi... Am să vă spun și de ce... Sufletul e cel ce-mi plange, Nu ochii! Râd...și totuși, nu se vede... Am să vă spun și de ce... Râd cu mintea, Nu cu

Þi-am fotografia sufletul Și l-am înrămat... În rama iubirii Și am să-l păstrez... În odaia vieții! Þi-am sechestrat umbra Și-am colorat-o... În culoarea timpului Și am s-o eliberez... În

De câte ori pleci, Eu ma apuc să număr... Singuratăți, Distanța dintre plecări Număr cu un gust amar! Aștept să te-ntorci, Să nu mai număr... Singurătăți! Am uitat și-o cifră... Și nu vreau

Te astept aici, in curtea cartii, Sa vii sa-mi citesti Cuvinte albe, fara sens... Slove tarzii, dezbracate de-nteles! Intra silabisind, pe usa cartii, Poarta-i deschisa cu prefata Ia loc pe

Sufletul meu e un castel alb In el gazduiesc mii de ingeri, Aripile lor in miscare-pulsul meu Sper sa nu oboseasca vreodata, Sa-si continue zborul linistit! Dimineata deschid toate

Imi golesc fiinta de prezent, O duc intr-un loc absent, Acolo o urc pe culmile disperarii... Si proclamand cerul, o dau uitarii! Imi condimentez trupul cu miros desuet, Il las garantie la

Mi-e sete...de iubire! Vreau să mă hidratez... Și printr-o absorbire Iubirea s-o acaparez! Mi-e poftă...de viață! Vreau să mă energizez, Să merg...in față, Viață să-mi

M-am plictisit sa fiu acelasi banal eu As vrea sa-ntruchipez un alter ego Sa ma metamorfozez macar pentru o secunda, o ora, o zi Sa vad cum e, o alta viata, sa pot trai! M-am plictisit sa fiu

Noaptea imbracata-n a ei pijama Vine si-mi mangaie somnul de catifea Punandu-mi stelute parfumate-n par Pe care sa le adun dimineata-n zor\' Noaptea e cea pe care-o asteptam Si eu si luna,

Timpul meu a imbatranit Secundele lui au fugit Timpul meu a uitat sa traiasca Orele lui au incetat sa vorbeasca Timpul meu a ales sa nu mai respire Minutele lui s-au prefacut in statuie Timpul

Aici locuiesti, Chiar daca absent! Oricum, e bine ca existi Asa invizibil cum esti, Intr-un loc real, Dar, nu si ideal! Totusi, din acest loc Iti adulmec fiinta Scufundata-n neant

Imi amintesc de copilarie, De jocurile ei, Fac cerculete pe apa, Cerculete pline de dor, Aruncand surde pietricele, Uit de mine pt o clipa! Iubesc sa ascult sunetele... Ce se nasc din

E inceput de toamna, Afara...si-n suflet, Asa mi-a sp o doamna, Dar, nu prea am inteles Ce a vrut ea sa zica Totusi, asta observam, Ca-i sfarsit de vara afara Deci, e foarte evident

Mi-ai pictat pe fata fericirea, Pe buze mi-ai plantat un zambet Urechilor le-ai fredonat un sunet Iar privirii i-ai redat sclipirea! Esti un erou al simturilor mele, Tu singur le-ai readus la

Astazi, cand cerul plange Noi alergam veseli pe strada Si defiland intr-o parada Eu sunt regina, tu-mi esti rege! Pe pasi de dans plutim usor Dansam uzi pe ritmul ploii Valsam prin aer

Un gand naiv, dar obsesiv... Mintea-mi ocupa abuziv, Si cum nu-mi inspira nimic Statea, intr-un loc uitat, pitit! Dar, intr-o zi eu l-am gonit Ca tare m-a mai plictisit, Statea in gazda

Sa-mi infranez bucuria?Ar fi o curata nebunie!Nu as putea sa-mi permit sa fac vreodata acest lucru!Ar insemna sa nu mai fiu EU ,sa nu ma mai bucur de ceea ce in mod normal, ma bucur in fiecare

Astazi am furat o secunda Si-am ascuns-o intr-un sertar Am lasat-o sa stea acolo In timp ce eu imi vedeam cuminte De treaba mea! La un moment dat a inceput sa tuseasca In ritm de ceas

Astazi, ma striga un dor... De undeva din departare Vine, il aud cum se apropie Parca ar fi o stafie! Vine calare, Vine-n galop! Sa-l intampin, oare? Vrea sa ma duca-n cavou Dar, il

Frunzele castanului se aseaza Pe alei, in parcuri, prin odai Pe acordurile vantului danseaza Imbracand natura in auriul strai! Aleg sa le indepartez tarziu, Sa le fur parfumul caramiziu

Frumos e si uratul, Daca stii cum sa-l privesti! Urat e si frumosul, De vrei sa-l renegi! Bun e si raul, De stii cum sa-l faci! Rau e si binele, Daca incerci sa-l spulberi!