suntem doua picaturi de ceara
care ard in istoria lumii noastre de creta
ce se sterge,sub darnicia topitului timp;
uneori inflacaram o geana de lumina
in surasul mirat al unei nopti ce ne curge
doarme si pasarea,
plang si frunzele
in unduirea luminii;
sunt doar un nume in copacul lumii
si imi caut nervura pereche;
in palma te tin,noapte a copilariei,
inocenta uitata in cautari
ce mai faci tu,blonda aratare?
asa,cum iti arunci geana de lumina
pe la colturi de mirare,
te gasesc ca pe o felina,
ce pandeste si insoteste,
scurta timpului carare...
nu pot sa tac,
si pietrele sunt asa departe...
gandul,ca o durere surda
imi suiera vantul din pleoape;
mana de sare a inchis
usa timpului
si a pitit in colt de neant,uitarea...
sunt luna mea
