Cuvinte
nu pot sa tac, si pietrele sunt asa departe... gandul,ca o durere surda imi suiera vantul din pleoape; mana de sare a inchis usa timpului si a pitit in colt de neant,uitarea... sunt luna mea
eu si...fara tine
suntem doua picaturi de ceara care ard in istoria lumii noastre de creta ce se sterge,sub darnicia topitului timp; uneori inflacaram o geana de lumina in surasul mirat al unei nopti ce ne curge
Oda soarelui
ce mai faci tu,blonda aratare? asa,cum iti arunci geana de lumina pe la colturi de mirare, te gasesc ca pe o felina, ce pandeste si insoteste, scurta timpului carare...
Somn al tacerii
doarme si pasarea, plang si frunzele in unduirea luminii; sunt doar un nume in copacul lumii si imi caut nervura pereche; in palma te tin,noapte a copilariei, inocenta uitata in cautari
